Ce a fost?!

Încă un an se încheie si altul urmează să înceapă. Ce a fost cu 2017? Fiecare dintre noi ar trebui să își tragă propriile concluzii. Pentru mine 2017 a fost un an plin. Am luat decizii importante pe plan profesional și mi-am consolidat visul de vreo 5 ani. Am crezut în ceea ce pot face, în faptul că o simplă pasiune poate fi transformată într-un job permanent. Am călătorit atât cât mi-a permis timpul și am descoperit locuri minunate. Am petrecut momente frumoase cu cei dragi și am fost preocupată si de cei aflați în dificultate și am încercat să le fac o mica bucurie de sărbători.

Ceea ce a durut foarte tare in 2017 a fost, este si va rămâne plecarea Regelui Mihai. Am fost ignorantă, dar mi-am revenit, din fericire. Nu am avut bunăvoința/ curiozitatea de a mă documenta cu mult timp in urmă, de a afla ce a fost cu tara asta. Adevarul! Este trist faptul că o mare parte dintre noi a rămas la fel de ignoranta și nu a conștientizat nici în ultimul ceas mizeria în care ne aflăm și ne afundăm din ce în ce mai tare și mai alea de ce?Ce se întâmplă cu tara asta, cu noi toți? Am fost la Palatul Regal și cred că fiecare dintre noi era dator să ajungă până acolo. Numai atunci, acolo am simțit ceva ce nu pot explica in cuvinte. A fost foarte dureros!

Schimbarea este în fiecare dintre noi.

Ce ar fi sa ne preocupam mai mult de calitatea vieții noastre?

Poate că 2018 este un nou început… Poate!

La mulți ani!

Turist prin lume

Dacă m-ar întreba cineva care este metoda prin care îmi dau reset din când în când,  i-aș răspunde că este aceea de a călători prin lume.

Dacă m-ar întreba cineva care este motivul pentru care muncesc, i-aș răspunde că este acela pentru a putea călători prin lume.

Ceea ce mă împlinește și mă îmbogățește este reprezentat de locurile prin care merg și pe care le înmagazinez in suflet. Nu există parte materială care să aducă satisfacții depline.

România este minunată și mă bucur nespus că am reușit să o descopăr în toată splendoarea ei. Delta Dunării nemărginită, mănăstirile deosebite din Moldova, Maramureșul cu toate minunile sale, Ardealul cu linistea lui, Oltenia cu  iuțeala sa, toate adune și fiecare cu particularitățile sale m-au îmbogățit enorm.

Pe de altă parte, locurile din Europa prin care m-au purtat pașii neobosiți, m-au făcut să văd lumea altfel. Italia cu Roma, Milano și Palermo, Turcia cu Istanbul și Inegol, Spania cu Madridul, Belgia cu Bruxelles, Gent și Bruge, Bulgaria cu Balcik, Golden Sands, Sunny Beach și Veliko Tarnovo, Republica Moldova și acum Grecia cu Atena mi-au arătat, fiecare in parte, locuri pline de istorie, peisaje minunate sau plaje încântătoare.

Intr-un alt loc din suflet am strâns amintiri din Republica Dominicană și din Mexic unde am descoperit o cu totul altă lume. Fiecare dintre cele două locații m-au purat pe tărâmuri de vis, cu plaje imense, ape cristaline, unde, cu siguranță, fiecare s-ar simți răsfățat și deconectat de orice griji.

Fiecare loc necunoscut oferă povești încântătoare pe care am incercat să le descopăr în întregime, oricât de obositor mi s-a părut pe parcursul zilelor în care le-am cutreierat.

Revenind la Atena, unde mă aflu acum, țin să menționez faptul că este minunată și complexă. Recomand tuturor celor care își doresc să îmbine vizitele istorice cu relaxarea să opteze pentru Atena. 2-3 zile sunt suficiente pentru a vizita obiectivele turistice importante, iar restul timpului poate fi dedicat relaxării și bălăcirii in apele limpezi și răcoritoare. Sunt nenumărate locuri in care se poate face plaja fără probleme. Temperaturile sunt destul de ridicate, chiar și în luna mai, așa că vă recomand să nu vă uitați crema de protecție solară sau hainele vaporoase acasă, indiferent de itinerariul pe care doriți să îl parcurgeți.

Pe partea de chilipiruri, recomand compania aeriana Ryanair. Eu sunt foarte mulțumită de serviciile lor, cel puțin până în prezent. Am zburat cu ei la Roma, la Milano și acum la Atena. Cu Wizzair am avut experiențe neplăcute și încerc să îi evit pe cât posibil. La companiile de linie pot fi găsite bilete ieftine, mai ales dacă vă planificați vacanțele cu mult timp înainte.

Pe partea de cazări, folosesc booking-ul și mă declar mulțumită.

Vă doresc zile minunate și călătorii fără incidente (mare atenție la hoții de buzunare, sunt pretutindeni)!!!

România mea!

România este ţara mea, a ta şi a tuturor celor care locuiesc aici. Am ales să nu plec definitiv peste graniţe şi nu doresc să mă răzgândesc în această privinţă. Ador să călătoresc şi în toate plimbările de până acum nu am găsit un alt loc pe care să îl simt ca “acasă”.

De aproape 10 ani locuiesc în Bucureşti, după ce timp de 18 ani am trăit într-un oraş necunoscut de majoritatea, oraş devenit cunoscut peste noapte “datorită” unui om care “îşi iubeşte originile într-un mod fără margini”. Dacă numele oraşului nu a ajuns chiar la urechile tuturor, sunt convinsă că numele judeţului vă răsună obsesiv în minte- Teleorman. Mărturisesc cu mare tristeţe în suflet că am ajuns să îmi fie ruşine să spun de unde provin, de teama ironiilor, de altfel fondate, alte majorităţii. Cu toate că părerile sunt împărţite, pentru mine, oraşul natal are o inocenţă cum rar se mai găseşte în ţară, doar pe alocuri alterată de “şmecherii” care fac afaceri pe spatele oamenilor umili şi săraci.

Ceea ce se întâmplă în ţară de la sfârşitul lunii ianuarie este un rău necesar care a reuşit să ne trezească la realitate şi să ne determine să luăm atitudine. Avem o datorie morală faţă de oamenii care au murit la Revoluţie, faţă de cei curajoşi care au ieşit în stradă fără să ştie că nu se vor mai întoarce acasă. Cu această motivaţie principală în minte am fost la proteste în fiecare zi şi sunt mândră de decizia mea.  Am întâlnit oameni frumoşi şi deştepţi, oameni educaţi care au ştiut din prima clipă de ce sunt acolo. Este adevărat că majoritatea a fost constituită din tineri, dar nu din golani care nu au un loc de muncă şi nu ştiu pe ce lume trăiesc. Au fost oameni şi nu lume!

Duminică seara au fost momente emoţionante greu de descris în cuvinte şi cred că se vor repeta. Motivele de revoltă sunt şi vor fi din ce în ce mai multe. Lucrurile din această ţară nu sunt nici pe departe  pe făgaşul normalităţii, deşi cu toţii ne dorim asta. Trebuie să luptăm!

Sper să reuşim împreună să schimbăm ceva, atât pentru noi, cei tineri şi determinaţi, cât mai ales pentru copiii noştri. Îmi doresc o Românie sigură şi mândră de devotamentul tinerilor săi.

Nu mă voi vinde vreodată pentru toţi banii din lume. Văd, simt şi gândesc pentru astăzi, dar mai ales pentru zilele care vor urma. Cei care se mulţumesc cu o amăgire materială sunt, după părerea mea, nişte oameni foarte trişti şi limitaţi. Banii întotdeauna au oferit un confort, râvnit  şi greu de atins şi pe măsură dispunem de mai mulţi, la fel de mulţi vom şi cheltui. Şi, la final, nu ne alegem cu ceva concret. Onoarea, determinare şi tot ceea ce avem în minte şi în suflet sunt singurele averi pe care le putem avea, indiferent de suma din portofel.

Voi încheia acest articol nu înainte de a-mi exprima profundă dezamăgire faţă de doi dintre cei care mi-au fost profesori în facultate: Pavel Abraham şi Hanibal Dumitrascu. Şi mă voi adresa direct:

“-Dragi profesori, mă bucur că v-am cunoscut în momentul în care eraţi nişte oameni simpli şi devotaţi profesiei voastră. Am avut multe de învăţat şi pentru acest lucru, vă mulţumesc! Ce s-a întâmplat între timp? Aţi apărut în mediul public drept formatori de opinie, aţi emis judecaţi nefondate şi aţi agitat şi mai mult spiritele. Nu eraţi voastră cei care îndrumaţi studenţii şi le arătaţi acestora calea cea dreaptă? Acum aţi greşit enorm. Aţi dezamăgit o masă de oameni care v-a apreciat ani în şir. Îmi pare nespus de rău, dar, din păcate, imaginea pe care v-aţi creat-o în ultima vreme, nu mai poate fi “reabilitată”. Mi-aţi oferit o lecţie de viaţă pe care nu o voi uita. Nu pot să vă doresc altceva decât să aveţi parte de banii pe care îi primiţi de la televiziunile pe care le frecventaţi şi sper că sunt suficient de mulţi astfel încât să merite “sacrificiul”!”

Iar pentru noi, ceilalţi, sper să fim perseverenţi şi să luptăm împreună! Numai aşa vom reuşi!

***foto Mihai Angiu

România minunată I

Am pornit în descoperirea României în urmă cu o săptămână și am avut plăcerea de a vedea o mulțime de locuri frumoase.

Avem o țară cu adevărat minunată și fiecare dintre noi ar trebui să o vadă în toată splendoarea sa.

Am pornit intr-un circuit interesant pe care îl vom încheia mâine. Până în prezent am parcurs 1650km și am făcut următorul traseu :

Ziua1: București- Praid cu oprire la Cascada 7 scari- un loc superb, alimentat cu putina adrenalina atunci când urcați una dintre scările din canion. Nu vă spun mai multe, e important să ajungeți acolo. Nu este un loc ușor de parcurs pentru copiii pana in 12-14 ani. Următoarea oprire importanta a fost la salina Praid. Merita vizitată.

Ziua 2: Praid- Moisei cu oprire la Bistrița și la Vatra Dornei unde am vizitat centrul orașelor și pe drumul dintre cele două ne-am oprit la Lacul Colibita. Următoarea oprire importantă a fost la Cascada cailor. O mai văzusem în urmă cu 11 ani, dar mi-a făcut plăcere să o revăd neschimbată. Traseul ese ușor și oferă o panoramă frumoasă.

Ziua 3: Moisei- Sighetu Marmatiei-Aici bineînțeles că nu am ratat plimbarea cu Mocănița care a durat aproximativ jumătate de zi după care am vizitat orașul Sighet. Dacă ajungeți acolo, să nu ratați Memorialul victimelor comunismului. Să alocați cel puțin 2 ore pentru că merită. E un loc impresionant si deprimant în același timp. Nu pot spune mai multe.

Ziua 4: Sighetu Marmatiei- Cluj Napoca cu oprire la Sapnata la Cimitirul vesel, apoi Castelul Banffy- o ruină în renovare.

Ziua 5: Cluj Napoca cu o vizită dimineața la Salina Turda- merita vizitată, după care ne-am continuat plimbarea prin orașul Cluj cu opriri importante la Muzeul etnografic si la Gradina botanică.

Ziua 6: Cluj Napoca- Baile Felix cu o primă oprire la Cascada Vălul miresei- merita văzută și apoi la Oradea- un oraș foarte frumos.

Ziua 7: Băile Felix- Timișoara cu oprire în Arad și apoi în Timișoara. În ambele orașe am mers în centru și am încercat să vedem cat mai multe.Timisoara este un oraș interesant, renovat recent după cum arată.

Ziua 8: Timișoara- Obârșia Closani. Suntem pe drum spre Ocna de Fier pentru a vizita colectia de Mineralogie Constantin Gruescu, după care ne vom continua drumul spre Reșița.

Va urma 🙂

Aproape 28

Sunt cu un picior încă  la 27 și cu restul corpului la 28.

Ce s-a schimbat la mine? Aproape tot 🙂

Răbdarea, toleranța, empatia, percepția, încrederea, uitarea, iertarea sunt doar câteva dintre micile schimbari care cresc sau scad, în funcție de mulți alți factori.

Mă maturizez sau îmbătrânesc, nu știu sigur, dar cert este faptul că de la în an la altul totul se schimbă. 

Viața este o continuă luptă pentru supraviețuire și supraviețuim numai dacă învățăm. Fie că învățam din propriile greșeli, fie că suntem simpli observatori, avem capacitatea de a selecta ceea ce este demn de urmat și ce nu. 

Am constatat cu tristețe că suntem primii atunci când vine vorba despre nemulțumirile cotidiene, însă suntem ultimii când trebuie să facem ceva pentru binele nostru, al tuturor. 

Viitorul este clădit acum, aici, puțin câte puțin. Tu de ce nu pui o pietricică la temelie și preferi să arunci cu ea în cei care construiesc și pentru tine? 

Multe ar fi de scris, dar și mai multe de făcut…

Spuneam că m-am schimbat, asa-i?  🙂

Trăiește ca și când ai muri astăzi, căci nu contează anii din viața ta, ci viața din anii tăi!!! 😉