Poșta Română

De o perioadă de timp, o parte din viață mi-o petrec la Poșta Română. Nu pentru că, din neșansă, m-aș fi angajat acolo, ci pentru ca trimit colete și sunt nevoită să stau deseori la cozi. Am reușit să mă lămuresc, între timp, care ar fi orele potrivite pentru a evita aglomerația, dar cum punctualitatea nu prea reprezintă ceva care să mă reprezinte, mai dau rateuri uneori.
Așadar, ce vreau să spun despre angajații Poștei Române este faptul că sunt cei mai triști oameni cu care am interacționat vreodată. Sunt mereu scârbiți de ceea ce fac, de locul în care sunt sau de oamenii care îi deranjează cu întrebări, stupide, probabil din punctul lor de vedere, dar logice pentru noi ăștia cu capul pătrat. Ștampilele alea extrem de zgomotoase îmi sparg creierii de n ori, mai exact de cate două ori înmulțit cu toți oamenii care sunt înaintea mea. Si daca mai am și ghinionul să mă ” împrietenesc “, stând la coadă,  cu oameni nevorbiti, e clar ce mă așteaptă. Să nu mai spun de cum arăta clădirea în sine, probabil că este nerenovata de pe vremea răposatului.
În ceea ce privește timpul de livrare, nu mă pot plânge foarte tare. Durează, în general, două zile, indiferent de orașul din care este destinatarului. Chiar și dintr-un sector în altul al Bucureștiului durează tot două zile? De ce? Nu aș putea spune. Probabil coletul dă o tură pe la Brăila și apoi se întoarce. Cine știe?!
Prețul, în schimb, este unul accesibil pentru cumpărător și, din acest motiv, suntem tot mai mulți care, vrem nu vrem, apelam la acest serviciu.
Despre curierul rapid, în articolul următor 🙂 Nu este fără pată nici el, indiferent de firmă.
Tu cum zici că îți petreci timpul? Tot pe la Poșta Romană? 😀

image

Advertisements

Început de toamnă

Scriu din ce în ce mai rar şi de fiecare dată când mă decid să mai postez ceva, mă apuca o nostalgie inexplicabilă. Astăzi poate că este de vină vremea rece de afară. În casă este cald şi bine, dar norii negri întunecă totul în calea lor. Sau poate că doar răceală este vinovată.

În majoritatea articolelor mele am scris despre oamenii din jurul meu, aşa cum i-am perceput în anumite momente.

Pe parcursul vieţii cunoaştem o mulţime de oameni. De unii ne ataşăm involuntar, iar pe alţii îi respingem aparent fără motiv pentru că pur şi simplu nu ne face plăcere prezenţa lor. Se întâmplă uneori că unii dintre cei de care ne-am ataşat să ajungă într-un punct în care să ne respingă şi asta să ne provoace indignare şi poate chiar suferinţă. De asemenea, se întâmplă şi ca totul să fie natural şi firesc, iar drumurile noastre să se despartă fără motiv, dar într-un mod liniştit şi uşor de uitat. În cele mai multe cazuri nu suntem capabili să empatizăm şi suntem foarte egoişti. Anii trec şi ajungem să ne reîntâlnim cu toţii, în diferinţe momente în care nici nu ne aşteptam. Cum reacţionăm? Ciudat. Timpul îşi pune amprenta asupra tuturor, iar experienţele de viaţă la care suntem supuşi ne schimba modul de a gândi, de a acţiona, de a simţi.

Reacţionăm întotdeauna diferit, chiar şi în situaţii asemănătoare şi unii dintre noi sunt cu adevărat jucători. Viaţa nu este o glumă, dar sunt momente în care chiar trebuie să luăm totul în râs. Reîntâlnirile întâmplătoare cu oameni uitaţi de vreme ne transforma în actorii unui film bun sau foarte prost, depinde doar de noi. E foarte interesantă reacţia noastră, evidentă şi reprimată în acelaşi timp, de teamă de a fi judecaţi greşit. Suntem oameni şi simţim, chiar dacă uneori ne-am dori să fim imuni şi atunci când ne doare sufletul. Ochii sunt singurii care nu mint, cu siguranţă, iar o privire ţine locul milioanelor de cuvinte. E amuzant şi e şi ciudat în acelaşi timp. Viaţa este plină de întâmplări frumoase şi de întâmplări urâte, dar indiferent de natura lor, toate sunt păstrate într-un loc în sufletul nostru.

apus de soara rhalooka blog

RECICLĂM? UNDE???

Reciclăm?

Militam pentru o lume cât mai curată şi mulţi dintre noi luăm şi atitudine în acest sens. Ne dorim ca acest lucru să devină un obicei şi să fie realizat de către un număr cât mai mare de oameni. Există campanii care vizează importanta reciclării, chiar şi concursuri cu premii pentru a impulsiona publicul larg să se mobilizeze.

Aşadar reciclăm, reciclăm, reciclăm! Dar unde???

Bucureştiul este împânzit de containere speciale pentru reciclare, însă, din păcate, au devenit “monumente istorice” ticsite de vreme. Faptul că unii oameni nu sunt tocmai civilizaţi şi le-au vandalizat, este un adevăr. Faptul că ceilalţi oameni care sunt civilizaţi şi vor să recicleze nu au unde arunca obiectele reciclabile, este un alt adevăr.

De nenumărate ori mi s-a întâmplat să am o pungă mare plină cu hârtie şi să nu găsesc un container cât de cât încăpător în care să arunc. Atunci am mers cu maşina prin câteva zone din sectorul 6 şi abia, abia am reuşit să găsesc un container în care să pot îndesa tot ceea ce aveam. Toate erau pline, pline. Într-o seară am văzut un om care avea maşina plină cu sticle, cutii de carton şi multe alte obiecte de genul acesta şi pur şi simplu nu avea unde să le arunce aşa că le-a lăsat în fata containerului. Dacă plouă, nu ştiu cât de ok era…

Am înţeles că sunt anumite zone în Bucureşti unde se poate merge şi se pot lăsa obiectele reciclabile şi chiar s-ar primi diverse alimente în schimb (cafea, energizante şi alte produse de acest gen, nu văd legătura între hârtie şi Red Bull, probabil că prinzi aripi când faci o faptă bună, nu ştiu), însă de ce ar trebui să fac un drum până nu ştiu unde, când sunt containere speciale la tot pasul? Este atât de greu să fie golite cu regularitate?

Şi apropo de golirea lor, am auzit ceva ce prefer să cred că nu este adevărat. Se spune că atunci când când golite, sunt amestecate toate trei. Dacă aşa este, atunci mă întreb în ce fel de lume trăim???

Aşadar RECICLĂM? UNDE???

foto de aici

TonerEurope

         În prezent, majoritatea persoanelor care deţin un calculator, deţin şi o imprimantă. Cu toate că tindem cu toţii să devenim ecologici prin emiterea facturilor online sau prin existenţa cărţilor în format electronic, de exemplu, suntem deseori nevoiţi să folosim imprimanta în multe situaţii, mai ales dacă ne gândim la o muncă de birou, la emiterea de formulare sau alte categorii de acest gen.

     Întrucât ne aflăm într-o perioadă în care lucrurile evoluează într-un ritm alert, imprimantele, implicit tonerele lor, sunt din cele mai diverse. Fiecare produs are specificaţiile lui şi se adresează unui anumit segment de piaţă. Cartuşele de imprimantă erau predominante în trecut întrucât preţul lor devenise destul de accesibil pentru marea majoritate a persoanelor. Acestea şi-au păstrat dimensiunea până în prezent, dar nu şi specificaţiile lor. Astfel că un cartuş de imprimantă are un preţ modic, dar nu mai poate fi încărcat foarte uşor pentru că în ultima perioadă s-au introdus cartuşele cu cip, iar folosirea lor este limitată. Dezavantajul este că, dacă o lungă perioadă de timp nu se printează cel puţin o pagină, cartuşul se poate usca şi atunci trebuie schimbat. De asemenea, dacă este vorba despre o imprimantă intens folosită, atunci recomand folosirea imprimantelor cu tonere întrucât sunt mult mai eficiente.

    Tonerele reprezintă o evoluţie în materie de tehnologie, iar utilitate lor este incontestabilă. În general, avantajul primordial al tonerelor este faptul că imprima de trei ori mai multe pagini decât cartuşele de imprimantă. Un toner de calitate este caracterizat prin faptul că utilizează puţine resurse, adică foloseşte o cantitate cât mai mică de toner pentru imprimare. Menţionez faptul că spre deosebire de cartuşe, care sunt compuse din lichid şi din acest motiv se pot usca foarte repede, tonerele folosesc un praf, praf de toner, care poate rezista în timp foarte mult, chiar dacă imprimanta nu este folosită. Astfel că acest proces este unul economic şi de durată.

        Tonerele de calitate trebuie să fie folosite în conformitate cu specificaţiile imprimantei în cauză. În cazul în care deţineţi o imprimantă HP trebuie să folosiţi un toner compatibil HP, iar dacă deţineţi o imprimantă Canon, atunci aveţi nevoie de un toner compatibil Canon. Pentru fiecare tip de imprimante, vă recomand să folosiţi un toner compatibil.

foto de AICI

Viata nu inseamna…

“Viata nu inseamna sa astepti ca furtunile sa treaca, ci sa inveti sa dansezi in ploaie.”

Nu iubesc foarte mult ploaia, spre deosebire de altii, dar incerc sa invat sa dansez la bratul ei. E placut, e racoritor si mai ales….e ceva nou.

Furtunile nu trec atunci cand ne dorim, ci doar atunci cand vor ele. Timpul e relativ, iar norii apar si dispar fara sa ne dam seama.

Cine suntem de fapt? Niste valuri care se sparg in larg??? Sau niste picaturi de ploaie care se pierd in pamantul insetat???

Totul e relativ in viata. Astazi suntem, maine putem sa disparem pentru totdeauna.

Cred ca important este sa traim clipa si sa reusim sa trecem peste piedicile care ni se ivesc in drum. La un moment dat vom cobori intr-o anume statie si atunci totul poate sa devina nimic…

Acum te vad printr-o sticla pentru ca ochii nu imi mai sunt de un real folos. Chiar daca se spune ca “nimic nu dispare, totul se transforma”, eu cred ca de fapt realitatea e alta…