Punct şi de la capăt

E groaznic tot ceea ce se întâmplă în ultima vreme în lume.

La sfârşitul lunii octombrie m-am întors dintr-o vacanţă minunată şi îmi doream  să ajung acasă să pot scrie un articol interesant despre tot ceea ce am trăit acolo. Mă gândisem la un moment dat să mă apuc serios de scris un jurnal de călătorie care să fie util şi altora care vor să meargă în locurile pe care le-am vizitat până acum. De obicei mă documentez mult înainte de a alege o destinaţie mai îndepărtată şi astfel cred că şi experienţele mele ar putea fi utile pentru alţii. Aşadar am plecat pe 13 octombrie, într-o zi de marţi, şi cu toate că nu sunt superstiţioasă, m-am gândit la un moment dat la ceva groaznic. Din fericire totul a fost bine şi am revenit acasă după două săptămâni de relaxare.

Am amânat, ca de obicei, ziua în care să mă apuc de scris, până când pe 30 octombrie s-a întâmplat ceea ce ştiţi cu toţii, în Colectiv. Am citit toate articolele posibile în tot acest timp şi am evitat să comentez ceva. Am încercat să înţeleg de ce, cum şi în ce fel s-au petrecut lucrurile. Am avut impresia că cineva cunoscut s-a aflat acolo, dar până în acest moment nu am aflat ceva. Am fost complet pierdută. Şi acum sunt încă şocată şi sper să se fi terminat veştile rele.

Am fost foarte rar în cluburi la concerte şi am preferat să merg în săli de spectacol sau în aer liber. Îmi plac piesele de teatru şi savurez cu plăcere o piesă bună, indiferent de starea de spirit cu care păşesc în sală. Ştiu sigur că la plecare voi fi cu bateriile încărcate. Ies rareori în centrul vechi, dar atunci când o fac, nu stau să cercetez prea mult locaţia, nu că ar conta foarte mult, având în vedere că majoritatea pub-urilor şi cluburilor sunt localizate în clădiri care stau să pice.

Nu mi se pare normal ca, adevărate bombe cu ceas, să fie deschise publicului larg, în condiţiile în care, inconştient, majoritatea plăteşte un bilet către moarte. Sala Palatului, Teatrul Nottara şi majoritatea clădirilor din centrul Bucureştiului au grave probleme. Sunt locuri în care mergeam cu entuziasm şi  savuram cu plăcere fiecare moment.  Suntem responsabili de faptele noastre şi nu sunt absurdă atunci când vine vorba despre lucruri iminente. Dar atunci când alţii sunt responsabili, mi se pare normal să se facă ceva. Cu toate că nu îmi doresc un Bucureşti pustiu, sunt de acord ca toate clădirile cu risc mare de prăbuşire sau cele care nu  sunt avizate din punct de vedere legal, să fie închise.

Despre ceea ce s-a întâmplat la Paris, nu am ce să spun. Îngrozitor!

Ştiu că oricând şi oriunde mi se poate întâmpla ceva, dar nu pot să trăiesc cu teamă la fiecare pas.

Apropo de asta, mâine plec la Roma… Sper să mă şi întorc 🙂

Să auzim numai de bine!

Cum avem grijă de noi? [1]

Se spune că nu haina îl face pe om, dar oare chiar nu contează cum ieşim din casă?

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii îngrijiţi şi cocheţi. Există şi oameni îngrijiţi, dar nu neapărat cocheţi aşa cum există şi oameni aranjaţi, dar nu şi curaţi. Ultima variantă este chiar tristă. E extrem de greu să îi suporţi pe cei care uită să se spele şi îşi dau cu o tonă de parfum doar, doar să estompeze mirosul neplăcut. Oribil…

Cred că este foarte important să avem grijă de aspectul fizic indiferent dacă suntem femei sau bărbaţi. În cazul femeilor este poate mai dificil şi mai costisitor, însă este necesar. Nu înţeleg persoanele care nu pun preţ pe aşa ceva şi ies din casă de zici că au căzut din pat. A fi natural nu înseamnă a fi neîngrijit, nearanjat. Multe femei de la o vârsta anume sau după ce se căsătoresc, de exemplu, încep să se neglijeze. Stabilitatea emoţională sau grijile zilnice nu reprezintă scuze reale. Când te aranjezi o faci în primul rând pentru tine, pentru sufletul tău. Dacă atunci când te uiţi în oglindă vezi o faţa obosită, încercănata şi ridată nu crezi că ar trebui să faci ceva? Cumpără-ţi cosmeticele necesare oricărei femei (un rimel, un creion, un fard, un fond de ten, o pudră şi un ruj) şi da startul unei schimbări în viaţa ta. Du-te la coafor şi solicită o schimbare (tuns, vopsit sau doar aranjat). Învaţă să îţi aranjezi părul acasă cu o placă pentru îndreptat, cu un ondulator sau doar cu o perie. Uită-te apoi în oglindă şi zâmbeşte. Înlocuieşte pantalonii de trening sau pantalonii clasici de costum cu o rochie de sezon, renunţa la adidaşi şi încearcă balerinii, sandalele sau cizmele. Nu e nevoie de tocuri pentru a arăta bine. La finalul acestui procedeu sigur vei fi încântată de rezultat. Mai mult decât atât, tot cei din jur vor observa şi cu siguranţă îţi vor spune. Repetă procedura şi transform-o într-o rutină zilnică. Merită!

Gândesc aşa poate şi datorită mamei mele. Întotdeauna s-a aranjat şi nu a ţinut cont că a mers la piaţă sau la o petrecere. Nu a folosit vreodată produse sofisticate, ci creion dermatograf, fard şi rareori rimel. Nu îi place să îşi încarce tenul cu alte produse şi chiar nu este nevoie. Întotdeauna a avut un ten curat şi acum, după 54 de ani de viaţă, este la fel. Au apărut ridurile specifice grijilor zilnice, dar nu o urâţesc, ci îi pun în valoare calitatea de mamă iubitoare preocupată de bunăstarea familiei. Nu mi-a ţinut vreodată lecţii despre feminitate poate şi pentru că am fost receptivă şi am cules tot ce e mai bun de la ea.

Dacă aveţi nevoie de un make-up profesionist pentru evenimentele importante din viaţa voastă v-o recomand pe Genoveva – un make-up artist desăvârşit. Am avut plăcerea de a o cunoaşte şi de a mă lasă pe mâna ei. Rezultatul a fost unul uimitor. Astfel că am reuşit să mai adaug un nume pe lista deja existenţa a persoanelor care au grijă de mine. Despre ce lista este vorba? Păi sunt de părere că fiecare femeie trebuie să aibe un cosmetician, un stomatolog, un ginecolog, un hair stylist şi un make-up artist la care să apeleze ori de câte ori este nevoie. Am norocul de a cunoaşte persoane de încredere din toate aceste domenii şi nu îmi doresc să le schimb vreodată. Toate ţin de intimitatea mea şi este neplăcut să le tot le înlocuiesc cu altele.

Suntem fete, femei şi trebuie să ne punem în valoare în fiecare zi. Micile trucuri ne fac să ne simţim şi mai bine în pielea noastră şi, de ce nu, să generăm admiraţie în jur.

Este important să ai grijă de tine!

Prejudecati

Constientizam oare, noi cei cu o familie organizata, cu un acoperis deasupra capului, cu studii, cu prieteni, cu aceste elemente importante, ca suntem niste oameni fericiti?

Ne dam oare seama ca am putea sa nu avem vreun element din toate acestea? Ne putem macar imagina cum ar fi daca ne-am trezi intr-o zi, singuri pe lume?

Cei mai multi dintre noi, avem prejudecati in ceea ce priveste acesti oameni nefericiti de soarta, acesti copii ai nimanui. Ii blamam si ne uitam la ei ca si cand nu ar fi oameni, neincercand, macar o data, sa ne punem in locul lor.

E trist ca se intampla asta, e trist ca multi nu pot fi capabili sa se gandeasca mai bine inainte de a arunca cu pietre.

Sunt de parere ca orice lucru pe care il facem are o justificare. De asemenea cred ca nu suntem in masura sa ii judecam pe altii, ci e bine sa ii cunoastem, sa incercam sa ii intelegem, ca mai apoi sa putem sa le sugeram sa faca o schimbare in viata lor.

E usor sa critici si sa arunci cu noroi, mai greu este sa ajuti si sa crezi cu adevarat ca oricine merita o sansa in a se schimba. Avem prejudecatii si, de asemenea, avem obiceiul de a generaliza. Adevarul este ca suntem diferiti cu totii!

foto de aici