Cui ii e frica de Bau-Bau?

In copilarie, in familia fiecaruia exista cineva care inventa o poveste cu celebrul Bau- Bau. Aceste persoane ne speriau si incercau sa ne faca sa renuntam la unele obiecte, sa evitam diverse locuri. Acest Bau- Bau facea ravagii 😀

Dupa ce anii trec, Bau- Bau ramane undeva in noi toti. Unii il tin ascuns, ca pe un “prieten imaginar”, altii il scot in fata, ca pe un scut impotriva inamicilor.

Dupa cum e si o vorba din popor si anume ca “un caine care latra, nu musca” asemenea este si cu Bau- Bau. Omul cand se simte incoltit, vulnerabil intr-o situatie se retrage tacit sau riposteaza impulsiv. Fiecare se transforma in functie de moment. Peste timp, insa,  ajunge sa realizeze ca Bau- Bau nu e chiar Bau- Bau si totul a fost doar in imaginatia sa.

Asa cred ca stau lucrurile in cazul celor care nu pot face fata unei situatii mai mult sau mai putin dificile. Multi prefera sa se adaposteasca in propria carapace si putini sunt cei care incearca sa faca un pas inainte.

Ma uit in jur si vad din ce in ce mai multi oameni introvertiti, oameni tematori de prezent si de viitor. Sunt de parere ca acesta teama nu are o baza reala, indiferent de situatie, iar cu cat persista mai mult, cu atat timpul nu reuseste sa aseze lucrurile. Victimizarea si incercarea de a-i manipula pe ceilalti din oricare motiv, mi se pare o modalitatea murdara si josnica, dar care este aplicata deseori. Culmea este ca da si rezultate imbucuratoare pentru cel care are astfel de initiative.

Am admirat mereu oamenii puternici, demni, oamenii cu coloana vertebrala care stiu sa se scuture de praf si sa mearga inainte indiferent de piedicile care li se ivesc pe drum.

Deci cui ii e frica de Bau- Bau??? 🙂

 

 

 

Advertisements

Cum ar fi?

Cum ar fi daca  cerul ar fi roz, iarba albastra, soarele verde, pamantul violet?

Cum ar fi daca am avea 5 maini si 7 picioare, 2 capete,10 ochi, 4 urechi, 3 guri?

Cum ar fi viata daca ne-am hrani cu imaginatie, am vedea aerul si am simti culorile?

Ma consider o persoana rationala inainte de toate. Imi place sa visez, nu pot sa neg asta, insa cobor foarte repede cu picioarele pe pamant. Mi se pare nociv sa privesti viata de undeva de sus, sa tintesti catre Paradis, fara a avea ceva palpabil, sa iti imaginezi ceva ce realmente nu poti realiza. Sa plutesti, pur si simplu.

Imaginatia ne ajuta sa ne proiectam intr-un viitor ideal, ne face sa ne descatusam de grijile cotidiene si sa realizam scenarii care, de cele mai multe ori, nu sunt fezabile cu realitatea, cu ceea ce urmeaza sa ni se intample.

Persoanele mature care au o imaginatie iesita din comun, care isi cladesc viata pe fantasme si atrag in jocul lor si pe altii, mi se par nu tocmai in regula.

Ma intriga faptul ca sunt atrasa intr-o lume cu care nu ma identific, se vorbeste despre mine din inchipuri si mi sunt atribuite cuvinte care nu ma caracterizeaza. Se pare ca unii au prea mult timp liber si nu stiu cum sa si-l fructifice. Este si asta o varianta, de ce nu?!

foto de aici