Primăvară cu zâmbete

A venit primăvara mult așteptată și parcă am revenit cu toții la viață.

Am pășit în anul 2016 cu repeziciune si cu dorințe mari. Am lăsat în urmă un an încărcat de călătorii și de momente frumoase.

Călătoriile reprezintă cea mai mare bucurie a mea, iar în 2015 pot spune că am bătut recordul. Am început anul cu o scurtă vacanță la Madrid, am continuat apoi cu Bulgaria de 1 mai unde am fost la Veliko Tarnovo pentru a 2-a oară, apoi a venit vara si am plecat la mare tot în Bulgaria, la Nisipurile de Aur, iar la întoarcere am făcut un popas în Vama veche. Punctul culminant a fost în octombrie când am am avut cea mai lungă vacanță, peste mari și țări, în Republica Dominicană. A fost o vacanță  relaxantă și specială. Când nu credeam ca voi mai pleca undeva, am avut surpriza plăcută de a mai face o scurtă călătorie, de această dată la Roma. Am vizitat și Vaticanul și m-am întors acasă cu amintiri foarte frumoase.

Am trecut în Noul An în București, într-o atmosferă studențească, după care chiar tânjeam.

Nu am simțit cu adevărat iarna care tocmai s-a încheiat pentru ca totul s-a întâmplat într-o mare viteză. Copilul meu, Quilling For You crește de la o zi la alta și pretențiile sunt mari, așa ca încerc să țin pasul 🙂 Sunt fericită că pot face ceea ce îmi place. Am reușit, după multe lupte cu cei care nu au crezut în mine, să transform o pasiune intr-un stil de viață. E minunat!

Să vă bucurați de fiecare secundă din viață și să faceți tot posibilul să fiți fericiți! Lucrurile materiale nu contează, ci satisfacția actelor voastre. Numai dacă va hrăniți sufletul, puteți să zâmbiți! Aveti grijă de timpul vostru!

Punct şi de la capăt

E groaznic tot ceea ce se întâmplă în ultima vreme în lume.

La sfârşitul lunii octombrie m-am întors dintr-o vacanţă minunată şi îmi doream  să ajung acasă să pot scrie un articol interesant despre tot ceea ce am trăit acolo. Mă gândisem la un moment dat să mă apuc serios de scris un jurnal de călătorie care să fie util şi altora care vor să meargă în locurile pe care le-am vizitat până acum. De obicei mă documentez mult înainte de a alege o destinaţie mai îndepărtată şi astfel cred că şi experienţele mele ar putea fi utile pentru alţii. Aşadar am plecat pe 13 octombrie, într-o zi de marţi, şi cu toate că nu sunt superstiţioasă, m-am gândit la un moment dat la ceva groaznic. Din fericire totul a fost bine şi am revenit acasă după două săptămâni de relaxare.

Am amânat, ca de obicei, ziua în care să mă apuc de scris, până când pe 30 octombrie s-a întâmplat ceea ce ştiţi cu toţii, în Colectiv. Am citit toate articolele posibile în tot acest timp şi am evitat să comentez ceva. Am încercat să înţeleg de ce, cum şi în ce fel s-au petrecut lucrurile. Am avut impresia că cineva cunoscut s-a aflat acolo, dar până în acest moment nu am aflat ceva. Am fost complet pierdută. Şi acum sunt încă şocată şi sper să se fi terminat veştile rele.

Am fost foarte rar în cluburi la concerte şi am preferat să merg în săli de spectacol sau în aer liber. Îmi plac piesele de teatru şi savurez cu plăcere o piesă bună, indiferent de starea de spirit cu care păşesc în sală. Ştiu sigur că la plecare voi fi cu bateriile încărcate. Ies rareori în centrul vechi, dar atunci când o fac, nu stau să cercetez prea mult locaţia, nu că ar conta foarte mult, având în vedere că majoritatea pub-urilor şi cluburilor sunt localizate în clădiri care stau să pice.

Nu mi se pare normal ca, adevărate bombe cu ceas, să fie deschise publicului larg, în condiţiile în care, inconştient, majoritatea plăteşte un bilet către moarte. Sala Palatului, Teatrul Nottara şi majoritatea clădirilor din centrul Bucureştiului au grave probleme. Sunt locuri în care mergeam cu entuziasm şi  savuram cu plăcere fiecare moment.  Suntem responsabili de faptele noastre şi nu sunt absurdă atunci când vine vorba despre lucruri iminente. Dar atunci când alţii sunt responsabili, mi se pare normal să se facă ceva. Cu toate că nu îmi doresc un Bucureşti pustiu, sunt de acord ca toate clădirile cu risc mare de prăbuşire sau cele care nu  sunt avizate din punct de vedere legal, să fie închise.

Despre ceea ce s-a întâmplat la Paris, nu am ce să spun. Îngrozitor!

Ştiu că oricând şi oriunde mi se poate întâmpla ceva, dar nu pot să trăiesc cu teamă la fiecare pas.

Apropo de asta, mâine plec la Roma… Sper să mă şi întorc 🙂

Să auzim numai de bine!

Început de toamnă

Scriu din ce în ce mai rar şi de fiecare dată când mă decid să mai postez ceva, mă apuca o nostalgie inexplicabilă. Astăzi poate că este de vină vremea rece de afară. În casă este cald şi bine, dar norii negri întunecă totul în calea lor. Sau poate că doar răceală este vinovată.

În majoritatea articolelor mele am scris despre oamenii din jurul meu, aşa cum i-am perceput în anumite momente.

Pe parcursul vieţii cunoaştem o mulţime de oameni. De unii ne ataşăm involuntar, iar pe alţii îi respingem aparent fără motiv pentru că pur şi simplu nu ne face plăcere prezenţa lor. Se întâmplă uneori că unii dintre cei de care ne-am ataşat să ajungă într-un punct în care să ne respingă şi asta să ne provoace indignare şi poate chiar suferinţă. De asemenea, se întâmplă şi ca totul să fie natural şi firesc, iar drumurile noastre să se despartă fără motiv, dar într-un mod liniştit şi uşor de uitat. În cele mai multe cazuri nu suntem capabili să empatizăm şi suntem foarte egoişti. Anii trec şi ajungem să ne reîntâlnim cu toţii, în diferinţe momente în care nici nu ne aşteptam. Cum reacţionăm? Ciudat. Timpul îşi pune amprenta asupra tuturor, iar experienţele de viaţă la care suntem supuşi ne schimba modul de a gândi, de a acţiona, de a simţi.

Reacţionăm întotdeauna diferit, chiar şi în situaţii asemănătoare şi unii dintre noi sunt cu adevărat jucători. Viaţa nu este o glumă, dar sunt momente în care chiar trebuie să luăm totul în râs. Reîntâlnirile întâmplătoare cu oameni uitaţi de vreme ne transforma în actorii unui film bun sau foarte prost, depinde doar de noi. E foarte interesantă reacţia noastră, evidentă şi reprimată în acelaşi timp, de teamă de a fi judecaţi greşit. Suntem oameni şi simţim, chiar dacă uneori ne-am dori să fim imuni şi atunci când ne doare sufletul. Ochii sunt singurii care nu mint, cu siguranţă, iar o privire ţine locul milioanelor de cuvinte. E amuzant şi e şi ciudat în acelaşi timp. Viaţa este plină de întâmplări frumoase şi de întâmplări urâte, dar indiferent de natura lor, toate sunt păstrate într-un loc în sufletul nostru.

Vacanţă la Marea Neagră

S-a terminat şi vacanţa şi cu toate că am plecat de acasă mai tânără decât m-am întors, pot spune că m-am simţit grozav. A fost o escapadă minunată la Marea Neagră, pe de o parte în Bulgaria şi pe de altă parte, la Vama Veche.

În Bulgaria, la Nisipurile de Aur, zilele au trecut încet şi am savurat din plin fiecare moment. A fost o perioadă liniştită, cu mult soare, cu o mare liniştită în care am putut să mă bălăcesc în voie, cu nisip fin şi fierbinte la orele amiezii şi cu multe scoici frumoase pe care le-am ales cu grijă şi cu care voi realiza produse unice sub eticheta Quilling for You. Am fost cazaţi la Hotel Briz şi chiar vi-l recomandăm. Este amplasat destul de aproape de plajă, preţurile sunt accesibile, are parcare gratuită, wi-fi şi camerele arată foarte bine. Şi, în plus, dacă vreţi să faceţi şi puţină mişcare, este ideal pentru voi. Sunt multe scări de urcat/coborât, ceea ce vă ajută să ardeţi caloriile într-un mod plăcut. Ca locuri foarte bune pentru servit prânzul sau cina vă recomandăm terasa “Saint Tropez” şi restaurantul “Laguna”. Şi dacă vreţi să vă relaxaţi, încercaţi Dr. Fish de lângă restaurantul Laguna. Vă veţi simţi minunat!

Ziua de 30 iulie m-a prins încă în Bulgaria până la amiază, după care am pornit spre Vama Veche. Acolo m-am întâlnit cu prieteni dragi cu care am petrecut momente frumoase şi mai apoi zile nebune, cum numai în Vama Veche se pot întâmpla.

A fost al patrulea an consecutiv în care am mers în Vamă, cu cortul, la festivalul Folk You.

De la un an la altul, locurile de campare sunt pe care de dispariţie, întrucât plaja devine tot mai neîncăpătoare de şezlonguri. De această dată am campat, în premieră, la Sandalandala, un campus cu bile albe, dar şi cu bile negre. Nu am cercetat “problema” înainte de a ajunge acolo pentru că iniţial ne propusesem să campăm în altă parte. Aşadar, vă dezvălui impresiile pe care mi le-a făcut locul de camping Sandalandala în perioada 30 iulie- 2 august 2015. După impresiile altora din perioade diferite, lucrurile pot sta puţin altfel.

Bile albe:

• Loc cochet, colorat şi vesel;
• Se pot inchiria corturi, saltele, saci de dormit- variantă bună pentru cei care nu au aşa ceva;
• Amplasare bună – în zona Expirat. Se aude muzica până spre dimineaţă, însă nu într-un mod foarte deranjant;
• Gazon întreţinut, mai ales în partea de jos a locurilor de campare. Noi am stat sus unde existau zone în care lipsea cu desăvârşire sau era uscat, dar cel puţin nu era noroi;
• Sunt zone cu pomi, ceea ce vă asigură un somn prelungit;
• Exista stâlpi de iluminat în zonele esenţiale, însoţiţi de prize;
• Toaletele sunt destul de multe şi, în general, curăţate zilnic, mai puţin duminica, probabil pentru că se aşteptau să plece multe persoane şi le era lene să facă curat de două ori într-o singură zi;
• Duşurile sunt şi ele destul de multe şi nu se aglomerează, în general. Sâmbătă am fost nevoiţi să stăm puţin la coadă.

*Imaginile sunt facute joi la prânz. Vineri seara erau corturi pe tot spaţiul verde, atat jos, cât şi sus.

Bile negre:

• Preţuri nejustificat de mari atât la campare cât şi la bar;
• Diferenţă foarte mică de preţ între cei care îşi aduc cortul şi toate cele necesare (saltea, saci de dormit) şi cei care aleg să închirieze totul de la Sandalandala;
• Apa caldă lipseşte cu desăvârşire la orele de vârf, atunci când majoritatea are nevoie;
• Reducerea de 15% la bar se acordă preferenţial, mai exact în 3 zile am plătit pe câte o cafea 6 ron, 7 ron şi duminica 8 ron. Altceva nu am avut “curaj” să cumpăr;
• Nu exista o limită decentă intre corturi, având în vedere că sunt nişte costuri exagerate pentru ceea ce se oferă. Astfel că, dacă nimeriţi într-un weekend aglomerat (noi am fost în perioada festivalului Folk U), să vă aşteptaţi să fiţi “cazaţi” ca sardinele. La Sandalandala nu există limită de spaţiu. E loc pentru fiecare. Noi am avut inspiraţia de ajunge de joi şi astfel ne-am ales un loc foarte bun, sub o salcie pletoasă şi distanţa între corturi a fost stabilită de natură. Seara era o aventură până ajungeam la cortul nostru, dar într-un final reuşeam să ajungem întregi, fără să ne rupem picioarele în corturile amplasate la milimetru.
• Duminica nu s-a mai făcut curăţenie, am explicat mai sus motivul.

Exista ora de check-in şi anume după ora 17 şi ora de check-out, până în ora 14. Cam acestea au fost impresiile mele. Rămâne la aprecierea voastră dacă vreţi să vă duceţi sau nu. Preţurile în Vamă Veche sunt într-o continuă creştere, aşa că ar fi bine să fiţi pregătiţi în acest sens.

Vă doresc vacanţă plăcută!

Zile de vară

Suntem în plină vară, dar zilele mohorâte parcă nu se mai termină, ceea ce mă deprimă groaznic. Ador dimineţile de vară, când soarele îşi face simţită prezenţa şi mă încarcă pozitiv.

Cu toţii avem zile bune şi zile mai puţin bune. Zilele mele proaste încep atunci când este înnorat şi lumina parcă se încăpăţânează să îmi intre pe fereastră. Atunci când lucrez foarte mult şi sunt nevoită să folosesc lumina artificială, pierd noţiunea timpului şi nu reuşesc să mă concentrez aşa cum ar trebui.

Aştept să mă relaxez pe malul mării şi să savurez din plin zilele însorite de vară. Nu degeaba m-a născut mama în luna iulie. Pe de altă parte, nu suport canicula şi momentele în care simt că nu am aer. Însă pentru nimic în lumea nu aş refuza vreodată o vacanţă la mare. Acolo mă simt cel mai bine şi m-aş întoarce ori de care ori aş avea ocazia.

Dar până la vacanţă mai am aproape o lună de lucru intens. Nu mi-aş fi închipuit vreodată că am să reuşesc să fac doar ceea ce îmi place, zi de zi, fără să simt nevoia să iau o pauză îndelungată. Ştiu că mă repet, dar parcă este inevitabil să nu vorbesc despre Quilling for You.

Revenind la vacanţă, şi în acest an voi merge în Bulgaria la mare pentru că am rămas cu o impresie foarte bună în urma tuturor vizitelor acolo. Apoi voi face un popas în Vama Veche, la Festivalul Folk You, care în acest an va fi în perioada 30 iulie (când este şi ziua mea)- 1 august.

Ştiu că zilele vor trece cu repeziciune, aşa că nu îmi fac griji 🙂

Totul va fi bine 🙂