Început de toamnă

Scriu din ce în ce mai rar şi de fiecare dată când mă decid să mai postez ceva, mă apuca o nostalgie inexplicabilă. Astăzi poate că este de vină vremea rece de afară. În casă este cald şi bine, dar norii negri întunecă totul în calea lor. Sau poate că doar răceală este vinovată.

În majoritatea articolelor mele am scris despre oamenii din jurul meu, aşa cum i-am perceput în anumite momente.

Pe parcursul vieţii cunoaştem o mulţime de oameni. De unii ne ataşăm involuntar, iar pe alţii îi respingem aparent fără motiv pentru că pur şi simplu nu ne face plăcere prezenţa lor. Se întâmplă uneori că unii dintre cei de care ne-am ataşat să ajungă într-un punct în care să ne respingă şi asta să ne provoace indignare şi poate chiar suferinţă. De asemenea, se întâmplă şi ca totul să fie natural şi firesc, iar drumurile noastre să se despartă fără motiv, dar într-un mod liniştit şi uşor de uitat. În cele mai multe cazuri nu suntem capabili să empatizăm şi suntem foarte egoişti. Anii trec şi ajungem să ne reîntâlnim cu toţii, în diferinţe momente în care nici nu ne aşteptam. Cum reacţionăm? Ciudat. Timpul îşi pune amprenta asupra tuturor, iar experienţele de viaţă la care suntem supuşi ne schimba modul de a gândi, de a acţiona, de a simţi.

Reacţionăm întotdeauna diferit, chiar şi în situaţii asemănătoare şi unii dintre noi sunt cu adevărat jucători. Viaţa nu este o glumă, dar sunt momente în care chiar trebuie să luăm totul în râs. Reîntâlnirile întâmplătoare cu oameni uitaţi de vreme ne transforma în actorii unui film bun sau foarte prost, depinde doar de noi. E foarte interesantă reacţia noastră, evidentă şi reprimată în acelaşi timp, de teamă de a fi judecaţi greşit. Suntem oameni şi simţim, chiar dacă uneori ne-am dori să fim imuni şi atunci când ne doare sufletul. Ochii sunt singurii care nu mint, cu siguranţă, iar o privire ţine locul milioanelor de cuvinte. E amuzant şi e şi ciudat în acelaşi timp. Viaţa este plină de întâmplări frumoase şi de întâmplări urâte, dar indiferent de natura lor, toate sunt păstrate într-un loc în sufletul nostru.

Să ne relaxăm

Rar, dar am momente cand mă apucă un chef nebun de a asculta melodii care să mă facă să zâmbesc. Astăzi am un astfel de chef 🙂

Asadar, zic să ascultăm 🙂

De 5 ani împreună

Au trecut 5 ani de la primul cuvânt, 5 ani de poveşti, presăraţi cu înfrângeri şi victorii. Nu suntem şi nici nu am fost vreodată în război, dar aşa îmi place să spun acum. Ţi-am împărtăşit multe dintre trăirile mele şi mulţi au empatizat cu noi. Au fost momente în care am ales să dispar, uneori din ignoranţă, alteori din cauza altor factori, exteriori. Astăzi, după 5 ani şi o lună îţi urez un călduros “La mulţi ani, dragul meu blog!”.

Pe 10 februarie s-au împlinit 5 ani de când am acest blog. Deseori am privit în urmă şi am recitit primele articole… Acum simt că citesc despre altcineva şi parcă îmi vine să şterg tot ceea ce nu mă mai reprezintă. Însă realizez că toate sunt parte din mine şi mi se pare firesc să rămână acolo unde sunt.

M-am schimbat, m-am maturizat pe parcursul acestor ani şi cred că se vede şi din felul în care scriu. Am învăţat diverse lucruri despre platforma blogului şi am încercat să le aplic. Am învăţat să îmi citesc postările de mai multe ori şi să îmi repar greşelile involuntare. Mai greşesc şi acum, ştiu asta şi nu mă voi considera vreodată omul perfect.

În urmă cu 5 ani eram studentul rebel, veşnic în căutarea a tot ceea ce este mai frumos şi mai bun. Anii au trecut şi am ajuns să mă autodescopăr, să îmi găsesc stabilitatea emoţională care de multe ori mi-a jucat feste. M-am căsătorit cu bărbatul perfect pentru mine, omul care mi-a fost alături mereu şi astfel mi-am găsit liniştea sufletească de care aveam atâta nevoie. Nu îmi place să îmi strig fericirea în gura mare, dar acest moment important din viaţa mea trebuie menţionat. Am renunţat la capriciile specifice vârstei şi am început să mă transform într-un adult cu responsabilităţi. Am pus bazele unei mici afaceri, care înainte de toate este o mare pasiune – Quilling for You şi am învăţat că nu trebuie să mă “războiesc” cu cei care nu mă plac şi nu mă pot înţelege. Deseori am scris despre multe lucrurile pe care le-am învăţat pentru că acesta este modul meu de a conştientiza unele aspecte “întâmplătoare” ale vieţii.

Blogul m-a ajutat mult pe tot parcursul acestor ani. M-am exprimat în scris ori de câte ori am simţit nevoia. Am scris despre mine şi despre cei din jurul meu într-un mod subiectiv, bineînţeles. Unele articole au ajuns să fie citite de cine trebuia, altele nu. Nu am căutat răspunsuri acolo unde ştiam că nu le voi primi şi au fost şi cazuri în care totul a reprezentat doar o revoltă asupra propriei persoane. Pe de altă parte am ales ca unele momente importante din viaţa mea, fie frumoase, fie mai puţin frumoase, să le trăiesc în tăcere.

Acest blog arată o parte din mine pentru că nu încerc să par ceea ce nu sunt. Mă bucur că am avut ocazia de a cunoaşte oameni frumoşi de la care am avut ce învăţa. Recunosc faptul că nu sunt un blogger veritabil şi nu am obiceiul de a citi fiecare postare a celor care au ceva de spus. Sunt câteva bloguri pe care le citesc mereu pentru că reuşesc să îmi capteze atenţia şi acest lucru îmi place foarte mult.

E minunat atunci când mă regăsesc în unele articole scrise de alţi blogeri. Se spune că nu există lucruri întâmplătoare şi că în viaţă totul se întâmplă cu un anumit scop, însă îmi place totuşi să cred că există coincidenţe.

“Visează că şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.” James Dean

Dorinţe la început de an

Cred că fiecare dintre noi îşi doreşte ca Anul cel Nou să fie mai bun decât cel precedent. Unii au dorinţe precise, alţii ştiu doar ce vor să nu li se mai repete. Încerc să sintetizez câte dorinţe personale care sper să mi se îndeplinească. Astfel că, în anul 2014 îmi doresc:

• Să călătoresc. Anul 2013 a fost unul mai sărac în călătorii. Am reuşit să ajung de două ori la munte, o dată la la Sâmbătă de sus, de 1 mai şi prin iunie la Valea Doftanei. Ambele plimbări au fost de câte 2 zile, în weekend-uri. De asemenea am fost şi la mare, în Vama Veche, la festivalul Folk you. Prima dată am fost în Vamă cu un an înainte, în 2012 şi mi-a plăcut foarte mult. Mi-am propus să ajung în fiecare an la Festival şi sper să reuşesc să păstrez tradiţia. Ultima călătorie, dar cea care poate că a substituit multe altele a fost în Mexic, de pe 8 octombrie şi a reprezentat “luna” de miere. A fost cu adevărat de miere şi voi încerca să scriu un articol detaliat pe această temă şi cu multe sugestii pentru cei care îşi doresc să ajungă acolo.
• Să scriu mai des pe bloguri. După cum ştiţi, pe lângă acest blog, care în curând împlineşte 5 ani, din noiembrie 2012 am lansat un al doilea blog- Quilling for you. Îmi doresc ca în acest an să scriu mai des pentru că de subiecte nu duc lipsă. De fiecare dată amân momentul în care să încep un nou articol, iar după îndelungi amânări, consider că nu mai are sens să îl mai scriu. Şi uite aşa trec zilele, săptămânile şi uneori chiar şi lunile în care nu postez ceva.
• Să transform Quilling for you într-un brand cunoscut. De un an şi ceva, de când am lansat Quilling for you, consider că nu am promovat suficient ceea ce fac. De sărbătorile de iarnă, atât în 2012, cât şi în 2013 comenzile au explodat, dându-mi astfel încrederea că se poate mai mult. Mi-am lărgit aria produselor şi am început să realizez obiecte potrivite pentru orice ocazie şi nu numai pentru sărbătorile de iarnă (globuri de Crăciun, felicitări tematice) sau pentru cele de Paşte. În 2013 mi-am realizat invitaţiile pentru nunta şi aprecierile celor care le-au primit nu au încetat să apară. În decembrie, pe lângă produsele comandate pentru sărbători, am avut de realizat primele mărturii din quilling pentru un botez. Am primit suficiente semnale că se poate mai mult, că aş putea reuşi să duc aceasta pasiune pe cele mai înalte culmi. În 2014 vreau să-mi demonstrez acest lucru.
• Să petrec mai mult timp cu cei dragi. Încă din copilărie adoram să merg în vizită la rude împreună cu părinţii mei. Eram şi mai fericită atunci când eram gazde şi casa ne era plină cu musafiri. Din comoditate, pe măsură ce anii au trecut, am început să îmi vizitez rudele şi prietenii, de cele mai multe ori, atunci când era un anume eveniment, o aniversare şi mai puţin pur şi simplu, fără motiv. Anul acesta îmi doresc să fructific fiecare zi, să îmi fac timp pentru toţi cei dragi. Ei sunt singurii care merită!
• Să nu mai am parte de oameni rău intenţionaţi. În 2014 sper să nu mai am parte de momente neplăcute cauzate de prieteni închipuiţi. E cel mai trist atunci când realizez că există oameni pe care i-ai invitat în casa ta, i-ai pus la masa ta şi i-ai tratat ca pe cineva din familia ta şi, din umbră, te-au săpat în cel mai ordinar mod. E dezamăgitor şi revoltător în acelaşi timp. Anul acesta sper să fie altfel din acest punct de vedere.
• Să rămânem toţi. Când spun toţi, mă refer la absolut toate persoanele dragi. Viaţa este imprevizibilă şi oricând putem să devenim mai puţini. Sper ca şi Crăciunul lui 2014 să ne găsească pe toţi la masă, aşa cum s-a întâmplat în ultimii patru ani.

Sunt sigură că 2014 a venit plin cu surprize. În decembrie voi face bilanţul.

Până atunci, vă doresc să aveţi un 2014 exact după sufletul vostru! 🙂

Sfârşit de 2013

Iată că am ajuns şi la sfârşitul anului 2013. A fost un an plin de evenimente fericite, cu toate că se presupunea a fi un an ghinionist.

Începutul lui 2013 m-a prins în febra târgurilor de nunţi. Nu am ratat vreun trag, încă de la finele anului 2012. După îndelungi căutări, am reuşit să îmi găsesc rochia potrivită. Tot la început de an am cutreierat tot sectorul 6 al Bucureştiului în căutarea apartamentului ideal. Era momentul să ne mutăm la casa noastră. Pe 14 februarie am semnat actele şi la sfârşitul lunii martie ne-am mutat. Mare ne-a fost bucuria atunci când am realizat ceea ce am visat a devenit realitate. După mutare, am revenit la pregătirile pentru nunta şi aşa am ţinut-o până în septembrie. Am reuşit să ne deconectăm puţin prin vară când am avut o mică vacanţă la munte şi încă una la mare, la Folk you.

Nu am mai avut timp de nimic altceva în afară nunţii pentru că totul a fost realizat de mânuţele noastre. Am început să scriu un articol despre nuntă, însă nu am reuşit să îl finalizez. În luna ianuarie voi detalia tot ceea ce mi-am propus să scriu despre nunta mea şi promit că voi aduce informaţii utile pentru cei ce îşi doresc să îşi oficializeze relaţiile în curând.

Aşadar, am avut întâi cununia, pe 19 septembrie, chiar în ziua în care împlineam 4 ani de relaţie, iar nunta a fost pe 5 octombrie.

Am vrut să facem două evenimente pentru a nu ne aglomera în ziua nunţii.

După nuntă am plecat în luna de miere într-o destinaţie la care visam de multă vreme – Mexic, mai exact Riviera Maya, lângă Cancun. A fost o săptămână de vis şi v-o recomand cu mare încredere. Merită! E greu de descris în cuvinte tot ceea ce am trăit acolo. A fost pur şi simplu perfect, magic!

Astfel am ajuns la sfârşitul lunii octombrie, obosiţi, dar fericiţi. Am început să ne relaxăm, să ne bucurăm de tot ceea ce realizasem până atunci. Din cauza tuturor pregătirilor, nu reuşisem să ne bucurăm pe deplin de căsuţa noastră dragă. Apoi, din noiembrie, am revenit pe meleagurile quilling-ului şi am fost extrem de ocupată. A fost o perioadă prolifică şi m-am bucurat enorm.

Sărbătorile m-au găsit în familie, alături de părinţi şi rude şi uite aşa am ajuns în ultima zi din an. Mă declar mulţumit de tot ceea ce mi-a fost dat să trăiesc în acest an. Momentele mai puţin plăcute au fost şi ele prezente, însă nu au reuşit să mă doboare aşa cum se întâmpla în trecut. Am devenit mai puternică şi mai sigură pe mine. Am înţeles că aşa e viaţa şi nu trebuie să ne oprim din a trăi indiferent de circumstanţe. Cu toţii cunoaştem oameni care ne părăsesc mai devreme sau mai târziu. Unii din ignoranţă, alţii din invidie, unii pentru că nu mai au zile, alţii pentru că nu mai vor să le consume cu tine, unii pentru că te iubesc prea mult, aţii pentru că te detestă dintotdeauna. Motivele sunt prea puţin importante şi nu trebuie să ne chinuim să le înţelegem. Important este să fim împăcaţi cu noi înşine şi să nu trăim cu regrete.

Sunt omul care dă totul şi aşteaptă să primescă la fel. Nu există gratuităţi pe această lume. Totul e la schimb. Pentru oamenii care au dispărut din viaţa mea am făcut tot ceea ce a ţinut de mine la momentul potrivit. Dacă am ajuns în punctul în care vieţile noastre au luat-o pe ale cai, înseamnă că aşa a fost să fie. Am învăţat că frământările şi acuzele asupra propriei persoane nu îşi au rostul, ci doar mă seacă de puteri. Şi atunci când ajung să realizez acest lucru, îmi revine zâmbetul caracteristic pe buze. Viaţa e frumoasă, oricât de grea este în realitate.

“Visează că şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.” James Dean