Locul potrivit

Viaţa e o continuă călătorie prin care ne dorim să descoperim cât mai multe, să realizăm lucruri măreţe şi să ne găsim un loc al nostru.

În alte ţări, oamenii nu au simţul proprietăţii şi trăiesc toată viaţa în locuinţe închiriate fără să vadă acest fapt ca pe o problemă. În România este altfel. Nu spun că este rău sau că este bine, dar pentru mine e ceva normal să am locul meu. În urmă cu ceva vreme mi se părea că sunt mult prea departe de realizarea acestui vis. Anii au trecut şi am ajuns în momentul în care să văd că această dorinţă începe să capete culoare şi, încet, încet am ajuns să am un loc al meu, un loc al viitoarei mele familii.

De la sfârşitul lunii martie viaţa mea s-a schimbat. De atunci pot spune că mă aflu în locul potrivit, cu liniştea mea, cu satisfacţia unei reuşite mult aşteptate.

E un sentiment greu de descris în cuvinte, dar pot spune că reprezintă o mare bucurie. Este totul atât de frumos, încât uneori îmi vine să-mi strig bucuria pentru a mă auzi toată lumea.

Avem nevoie de lucruri care să ne bucure. Întotdeauna! Deseori simt nevoia să mă bucur de ceea ce am, de ceea ce realizez, chiar dacă e vorba de lucruri banale. Micile bucurii ne condimentează viaţa într-un mod plăcut şi ne fac să realizăm că rutina cotidiană poate fi înlăturată măcar pentru o clipă.

Peste câteva luni voi trece într-o altă etapă a vieţii mele, iar tot ceea ce am învăţat până acum m-a făcut să cresc şi să fiu capabilă să iau decizii cu adevărat importante şi înţelepte. Am găsit locul, locul potrivit în viaţa mea şi în viaţa omului de lângă mine. Am construit împreună şi am reuşit să parcurgem un drum presărat cu capcane, dar şi cu multe flori şi zâmbete.

Nu vă lăsaţi doborâţi de furtuni pentru că, mai devreme sau mai târziu, iese soarele mult aşteptat!

Cum ar fi?

Cum ar fi daca  cerul ar fi roz, iarba albastra, soarele verde, pamantul violet?

Cum ar fi daca am avea 5 maini si 7 picioare, 2 capete,10 ochi, 4 urechi, 3 guri?

Cum ar fi viata daca ne-am hrani cu imaginatie, am vedea aerul si am simti culorile?

Ma consider o persoana rationala inainte de toate. Imi place sa visez, nu pot sa neg asta, insa cobor foarte repede cu picioarele pe pamant. Mi se pare nociv sa privesti viata de undeva de sus, sa tintesti catre Paradis, fara a avea ceva palpabil, sa iti imaginezi ceva ce realmente nu poti realiza. Sa plutesti, pur si simplu.

Imaginatia ne ajuta sa ne proiectam intr-un viitor ideal, ne face sa ne descatusam de grijile cotidiene si sa realizam scenarii care, de cele mai multe ori, nu sunt fezabile cu realitatea, cu ceea ce urmeaza sa ni se intample.

Persoanele mature care au o imaginatie iesita din comun, care isi cladesc viata pe fantasme si atrag in jocul lor si pe altii, mi se par nu tocmai in regula.

Ma intriga faptul ca sunt atrasa intr-o lume cu care nu ma identific, se vorbeste despre mine din inchipuri si mi sunt atribuite cuvinte care nu ma caracterizeaza. Se pare ca unii au prea mult timp liber si nu stiu cum sa si-l fructifice. Este si asta o varianta, de ce nu?!

foto de aici