Ganduri de toamna

E foarte dragut atunci cand scriu un articol despre un capitol din viata mea  si altcineva se regaseste acolo. Stiu ca am avut intotdeauna o viata mai “zbuciumata”, insa atunci cand pare ca vrea sa se aseze nu-i pun piedici, ci doar ma tin de ea. sper doar ca nu sunt prea grea si ma poate duce in spate sau chiar in brate. 😀

Am invatat multe in ultima vreme, chiar daca am fost pusa in diferite situatii placute si neplacute. Am invatat sa apreciez ce am, chiar daca nu imi arde pieptul ca altadata, am invatat ca atunci cand imi doresc ceva cu adevarat, reusesc.

Am inteles ca viata mea valoreaza foarte mult pentru cei de langa mine. Nu as putea sa ma gandesc cum as invata sa traiesc fara toti cei pe care ii iubesc sau chiar si fara unul singur dintre ei. Ma socheaza povestile triste ale celorlalti, nu am cuvinte de consolare si nici putere de a ma pune in locul lor.

Am invatat ca pot sa iubesc de mai multe ori in viata, ca intotdeauna voi face comparatia inevitabila cu altcineva, dar atunci cand arunc o privire in urma si apoi ma uit  la cel de langa mine, realizez cat de fericita sunt.

Am invatat ca suntem panditi de pericole, dar suntem suficienti de inteligenti incat sa le jucam feste 🙂

am invatat sa privesc printre norii plumburii si sa pretuiesc viata cu tot ceea ce presupune ea.

Advertisements

1 octombrie

se intuneca mult mai devreme decat stiam, frunzele se incapataneaza sa cada pe pamantul umed, vantul le leagana din ce in ce mai repede, iar soarele abia mai indrazneste sa iasa dintre norii plumburii. e toamna.

totul se schimba, oamanii par din ce in ce mai grabiti, copiii au inceput scoala, studentii facultatea…

simti ca nu iti mai gasesti locul, peste tot e aglomerat, chiar si in viata ta, in mintea ta, in inima ta…

e incredibil cum cineva iti poate da aripi, atunci cand te chinuiai sa ti le aduni de pe jos pe cele frante, cum un zambet este ceea ce iti alina orice suparare, cum o vorba buna spusa la timp te face sa te desprinzi de pamant si sa fii deasupra tuturor.

se spune ca fluturii traiesc doar o zi pe pamanat. vreau sa cred ca sunt nemuritori 🙂

Poker face

in fiecare zi descopar noi lucruri la mine, mai nou ma amuz pe seama mea, ca pe a celorlalti m-am cam plictisit 😀

azi am aflat doua lucruri despre mine. mi s-a spus ca sunt rea, ca nu fac ceea ce vor unii. poate pentru ca am inceput sa ma gandesc si la mine si mi-am dat seama ca drumul deviat pe care am mers pana acum m-a adus sa ma pierd in multime. de cateva zile m-am hotarat sa merg pe sarma. incet, dar la sigur. admir atat de mult oamenii care pot merge pe sarma incat incerc sa ma abitionez sa reusesc. cred ca este greu, pentru ca  am facut doar cativa pasi si am avut impresia ca voi cadea, ca ma voi prabusi de la o inaltime mult prea mare. poate ca nu mi-am ales prea bine distanta, dar imi doresc foarte mult sa reusesc incat stiu ca asa o sa fie. ajunsesem la concluzia ca toate principiile si dorintele mele de viitor se ingropasera de la sine. ca tot ceea ce vroiam sa fac, sa am, sa dau erau doar pure iluzii. nu mai stiam cine sunt si incotro ma intrept. a durat o perioada lunga acesta agonie in cautarea eu-lui, dar cred ca de acum vor aparea schimbari. my heart will go on 🙂

de asemenea incep sa ma perfectionez in arta culinara. in fiecare zi primesc laude din partea surorii mele scumpe si dragi. am o paleta diversificata de specialitati. fac din pasiune si datorita bucuriei celor care mi le degusta. sunt o adevarata gospodina 🙂 nu ma laud, doar ma fac remarcata 😀 cum s-ar spune, numa’ buna de maritat asa ca astept cereri 😀 🙂 😀

e frig afara, dar nu si in sufletul meu. de astazi vreau sa ma bucure orice lucru, o raza timida de soare, un ghiocel abia aparut, un zambet din partea surorii mele, un telefon de la mama…orice lucru facut cu drag, cu nestiinta sau doar sugerat. de astazi vreau sa pot spune ca sunt fericita!

qqq1 by Dan 🙂

in atentia Voastra

multumesc tuturor cititorilor mei de pretutindeni, ma bucur nespus ca am depasit numarul de 1000 de vizitatori in numai o luna si o saptamana. de asemenea fac apel catre cei care obisnuiesc sa ma aprecieze/ critice pe messenger. vreau sa imi lasati mesajele pe blog, si promit ca le voi accepta pe toate, chiar daca ma avantajeaza sau nu (bineinteles, nu si acolo unde se foloseste limbajul obscen). cine ma cunoaste imi poate descifra cu usurinta articolele, se poate supara sau se poate bucura pentru ca face parte din viata mea si este un subiect atat de important inca simt nevoia sa scriu despre el/ea.

am inceput sa scriu la cateva zile pentru ca sunt foarte confuza, si atunci cand nu pot sa gandesc limpede, implicit nu pot sa scriu. promit ca voi face un efort si voi readuce picanterii din viata mea zbuciumata 😀 , ca subiecte sunt o multime. 🙂

poze_porcoase_1_11349862072

poza PORCoasa (just for fun), fara vreo ofensa pentru voi,

SINCER!

Martie

martie.

suntem in luna martie. au trecut deja 2 luni din acest an. luni de bucurie, de dezamagire, de tristete, de asteptare si…

am invatat sa ma ascult, am invatat sa ii ascult si pe ceilalti, sa ma apar de rautatile din jur, sa ii ajut pe cei care ma vor aproape si sa ii marginalizez doar pe cei care ma ranesc si ma injunghie pe la spate atunci cand incep sa am mare incredere in ei, am invatat ca trebuie sa am grija in tot ceea ce fac…

am observat ca fiecare om pe care l-am cunoscut avea cate un motto dupa care se ghida in viitorul apropiat, sau pe tot parcursul vietii.  este foarte amuzant faptul ca multi doar dau impresia ca sunt fermi in hotarari, ca se bazeaza pe acele principii predefinite de motto-ul vietii lor, dar de fapt, nu sunt decat jucatori dintr-o piesa ieftina de teatru 😀 “eu nu suport mincinuna, deci nu mint”, “tratez omul asa cum as vreau sa fiu tratat la randul meu”, “eu sunt tanar si vreau sa ma distrez. drugs, sex and rock’n’roll ce mama ma’sii”, “interesul poarta fesul”. ma amuz teribil ascultandu-i. multi nu stiu ce spun si par a fi rupti din vremea lui Caragiale. ma simt postat intr-un cadru haotic si grozav de amuzant. am de a face cu oameni veniti parca de pe alte meleaguri, oameni care traiesc in permanenta in lumea lor. ma agit, ma enervez, simt ca nu mai pot respira intr-o asemenea tensiune si, abia dupa ceva vreme, constat ca totul e o parodie facuta de voluntari, de niste papusi din carpe, manevrate de societatea in care traim.  nu ma exclud din acesta “mirifica” panorama si imi dau seama ca neputinta de a evada, influenta unei persoane care ma manipuleaza istet, fara ca eu sa constientizez ce se intampla de fapt cu mine, zarva care se creeaza in jur, nu sunt decat rezultatele filmului penibil in care sunt si eu personaj secundar. acum insa am fost “concediata” (adica mi-am luat concediu, cum ar spune Buzdugan) insa imediat “angajata” intr-un alt loc, caci oferte se gasesc frecvent. nu stiu cat de bune, dar se gasesc… mi se pare ca, incercand sa privesc din afara totul, sunt la circ si nu pot inca sa dresez animalele cu care trebuie sa fac spectacol. e posibil sa reusesc destul de repede sau sa le cad prada si nimeni sa ma mai poata salva.

optimismul m-a ajutat mereu. am mers impreuna pe cele mai lungi si obositoare carari, am urcat munti si am innotat in marile lumii, am  cazut si ne-am ridicat unul pe celalalt.am fost impreuna mereu. insa l-am parasit din nestiinta. acum  se lupta cu pesimismul care m-a cam acaparat si incearca sa il invinga. ii sunt alaturi si sper sa ma recupereze teafara si nevatamata.

“In zborul tau

ce inspre nemurire

te duce

si inspre neuitare,

alai de ingeri

vin sa te petreaca,

sa iti aline dorul

de visare,

iar lacrimile celor dragi,

ramasi departe,

sa le preschimbe-n chihlimbare,

sa-ti lumineze zborul

spre inalt

si dincolo de nori

-spre tine-

sa te avanti in ultimul asalt.”