Femei in umbra. UMBRE.

În România, campania „Femei în umbră. Umbre.” are în centru seria de documentare “Femeile din linia întâi” produsă de UNFPA, UNIFEM, Austrian Development Cooperation în colaborare cu Oneplanet Pictures şi Dev.tv. Difuzată în primăvara aceasta de BBC World şi prezentată de Annie Lennox, această serie ilustrează poveştile personale ale unor femei care au supravieţuit abuzurilor şi care vor ca vocile lor să fie auzite.

Documentar-Femei în linia întâi.
Introduse de Annie Lennox, cele 7 filme din seria Femei în linia întâi sunt o relatare dură şi onestă a războiului secret împotriva femeilor. În Republica Democrată Congo: Găseşte-i un nume se prezintă violul ca armă de război; în Turcia: Crimele în numele onoarei se spune povestea femeilor forţate să se sinucidă ca modalitate de a masca tradiţia uciderii în numele onoarei; în Nepal: Evadare la limită -o mamă de 24 de ani ajută autorităţile să-l prindă pe cel care a traficat-o; în Mauritania: Cum demonstrezi un viol vedem care sunt consecinţele unei legi prin care o femeie riscă să facă închisoare dacă îndrăzneşte să acuze un bărbat de viol; în Austria: Cartonaşul Roşu descoperim noua lege din această ţară prin care bărbaţii violenţi sunt evacuaţi din casele lor; iar în Columbia: Justiţie în zona morţii şi în Maroc: Niciodată urmărim poveştile unor femei care au dat dovadă de un curaj extraordinar în faţa violenţei.

Nu e poveste

Este realitatea unui copil de 11 ani. În spatele uşii închise de la camera lui, copilul aude întâi umilinţe. Apoi palme, ţipete şi strigătele de ajutor ale mamei. Ţipetele mamei îl îngrozeau la început. Acum s-a obişnuit. Închide ochii şi se preface că nu aude. Se gândeşte la tractorul roşu cu remorcă promis de tată de ziua lui, la prăjiturile cu multă ciocolată pe care o să le facă mama. Aproape că ar uita de toate dacă nu ar mai vedea faţa plânsă şi vânătă a mamei.

Ştie că e bine să ai un tată şi o mamă. Toţi copiii au. Dar câteodată, când mai fuge mama de acasă cu el, înainte să îi găsească tata, e tare bine: mama e drăguţă şi veselă şi el râde cu poftă. Îşi aduce aminte că o dată s-a nimerit să fugă de ziua lui şi, pentru prima dată, a avut mulţi copii la petrecere. Nu era acasă la el, dar s-a distrat pe cinste.

Copilul de 11 ani îţi spune ce poveste vrei. Cenuşăreasa e preferata lui, că seamănă cu acasă la el. Dar când o auzi, îţi dai seama că realitatea lui este prea dureroasă ca să mai creadă în prinţi şi Cenuşărese, ca alţi copii.

Dacă vrei să îl ajuţi, spune tuturor că nu e poveste. Doar aşa îi poţi reda povestea adevărată şi şansele la o viaţă mai fericită, în care violenţa nu se confundă cu normalitatea. Cu cât ajunge la mai mulţi oameni, cu atât povestea cea tristă a Cenuşăresei se schimbă în bine.

Spune tuturor că nu e poveste! Doar aşa se poate schimba ceva în astfel de poveşti urâte. Pas cu pas. Nu a zis nimeni că suferinţa se îndepărtează uşor. Foloseşte toate mijloacele pe care le ai la dispoziţie pentru a trimite povestea la cât mai mulţi oameni.