România minunată I

Am pornit în descoperirea României în urmă cu o săptămână și am avut plăcerea de a vedea o mulțime de locuri frumoase.

Avem o țară cu adevărat minunată și fiecare dintre noi ar trebui să o vadă în toată splendoarea sa.

Am pornit intr-un circuit interesant pe care îl vom încheia mâine. Până în prezent am parcurs 1650km și am făcut următorul traseu :

Ziua1: București- Praid cu oprire la Cascada 7 scari- un loc superb, alimentat cu putina adrenalina atunci când urcați una dintre scările din canion. Nu vă spun mai multe, e important să ajungeți acolo. Nu este un loc ușor de parcurs pentru copiii pana in 12-14 ani. Următoarea oprire importanta a fost la salina Praid. Merita vizitată.

Ziua 2: Praid- Moisei cu oprire la Bistrița și la Vatra Dornei unde am vizitat centrul orașelor și pe drumul dintre cele două ne-am oprit la Lacul Colibita. Următoarea oprire importantă a fost la Cascada cailor. O mai văzusem în urmă cu 11 ani, dar mi-a făcut plăcere să o revăd neschimbată. Traseul ese ușor și oferă o panoramă frumoasă.

Ziua 3: Moisei- Sighetu Marmatiei-Aici bineînțeles că nu am ratat plimbarea cu Mocănița care a durat aproximativ jumătate de zi după care am vizitat orașul Sighet. Dacă ajungeți acolo, să nu ratați Memorialul victimelor comunismului. Să alocați cel puțin 2 ore pentru că merită. E un loc impresionant si deprimant în același timp. Nu pot spune mai multe.

Ziua 4: Sighetu Marmatiei- Cluj Napoca cu oprire la Sapnata la Cimitirul vesel, apoi Castelul Banffy- o ruină în renovare.

Ziua 5: Cluj Napoca cu o vizită dimineața la Salina Turda- merita vizitată, după care ne-am continuat plimbarea prin orașul Cluj cu opriri importante la Muzeul etnografic si la Gradina botanică.

Ziua 6: Cluj Napoca- Baile Felix cu o primă oprire la Cascada Vălul miresei- merita văzută și apoi la Oradea- un oraș foarte frumos.

Ziua 7: Băile Felix- Timișoara cu oprire în Arad și apoi în Timișoara. În ambele orașe am mers în centru și am încercat să vedem cat mai multe.Timisoara este un oraș interesant, renovat recent după cum arată.

Ziua 8: Timișoara- Obârșia Closani. Suntem pe drum spre Ocna de Fier pentru a vizita colectia de Mineralogie Constantin Gruescu, după care ne vom continua drumul spre Reșița.

Va urma🙂

Aproape 28

Sunt cu un picior încă  la 27 și cu restul corpului la 28.

Ce s-a schimbat la mine? Aproape tot🙂

Răbdarea, toleranța, empatia, percepția, încrederea, uitarea, iertarea sunt doar câteva dintre micile schimbari care cresc sau scad, în funcție de mulți alți factori.

Mă maturizez sau îmbătrânesc, nu știu sigur, dar cert este faptul că de la în an la altul totul se schimbă. 

Viața este o continuă luptă pentru supraviețuire și supraviețuim numai dacă învățăm. Fie că învățam din propriile greșeli, fie că suntem simpli observatori, avem capacitatea de a selecta ceea ce este demn de urmat și ce nu. 

Am constatat cu tristețe că suntem primii atunci când vine vorba despre nemulțumirile cotidiene, însă suntem ultimii când trebuie să facem ceva pentru binele nostru, al tuturor. 

Viitorul este clădit acum, aici, puțin câte puțin. Tu de ce nu pui o pietricică la temelie și preferi să arunci cu ea în cei care construiesc și pentru tine? 

Multe ar fi de scris, dar și mai multe de făcut…

Spuneam că m-am schimbat, asa-i?  :)

Trăiește ca și când ai muri astăzi, căci nu contează anii din viața ta, ci viața din anii tăi!!! 😉

Vacanță

Ce poate fi mai frumos decât o vacanță binemeritată la mare?!

Iata-ma în locul în care mă simt cel mai bine, la mare. Chiar dacă vacanta mea nu contribuie  la bugetul de stat românesc, ci la cel bulgaresc, mă simt extraordinar și nimeni si nimic nu îmi poate schimba această stare de bine.

Vă doresc zile răcoroase de vară!

4quilling for you la mare

 

 

O zi mai bună

Este posibil ca o vorbă bună să ne însenineze ziua chiar dacă în realitate ploua neîncetat? DA!!! Cel puțin în cazul meu.

Vineri, după o dimineață agitată, am mers până la poștă să trimit un colet. Era previzibil faptul că urma să stau la coadă cel puțin 30min, că voi asista la discuții nu tocmai prietenoase între angajați și clienți…exact ceea ce s-ar și întâmplat. Dar… A mai fost ceva. Ei bine, cum stăteam la coadă și “admiram” fiecare colțișor, mă abordează o băbuță foarte simpatică:

“- Nu-mi spune că ești căsătorită?

– Sunt!I-am răspuns zâmbind.

– Așa de tânără?

-Da!

-Lasă ca e bine. Să vă înțelegeți!

-Da, dar nu sunt chiar așa de tânără. Am aproape 28ani.

-Da? Arați foarte bine! Eu credeam că ai până în 20ani.”

Am rămas surprinsă și îmi venea să zâmbesc ca o nebună. Mă simțeam atât de bine încât am povestit  întâmplarea tuturor celor cu care am vorbit vineri seara. Menționez faptul că băbuța era perfect lucidă, vedea bine și avea toți parametrii normali.

Ce sa mai spun?! Sunt o tinerică, aproape minora😀
image

Poșta Română

De o perioadă de timp, o parte din viață mi-o petrec la Poșta Română. Nu pentru că, din neșansă, m-aș fi angajat acolo, ci pentru ca trimit colete și sunt nevoită să stau deseori la cozi. Am reușit să mă lămuresc, între timp, care ar fi orele potrivite pentru a evita aglomerația, dar cum punctualitatea nu prea reprezintă ceva care să mă reprezinte, mai dau rateuri uneori.
Așadar, ce vreau să spun despre angajații Poștei Române este faptul că sunt cei mai triști oameni cu care am interacționat vreodată. Sunt mereu scârbiți de ceea ce fac, de locul în care sunt sau de oamenii care îi deranjează cu întrebări, stupide, probabil din punctul lor de vedere, dar logice pentru noi ăștia cu capul pătrat. Ștampilele alea extrem de zgomotoase îmi sparg creierii de n ori, mai exact de cate două ori înmulțit cu toți oamenii care sunt înaintea mea. Si daca mai am și ghinionul să mă ” împrietenesc “, stând la coadă,  cu oameni nevorbiti, e clar ce mă așteaptă. Să nu mai spun de cum arăta clădirea în sine, probabil că este nerenovata de pe vremea răposatului.
În ceea ce privește timpul de livrare, nu mă pot plânge foarte tare. Durează, în general, două zile, indiferent de orașul din care este destinatarului. Chiar și dintr-un sector în altul al Bucureștiului durează tot două zile? De ce? Nu aș putea spune. Probabil coletul dă o tură pe la Brăila și apoi se întoarce. Cine știe?!
Prețul, în schimb, este unul accesibil pentru cumpărător și, din acest motiv, suntem tot mai mulți care, vrem nu vrem, apelam la acest serviciu.
Despre curierul rapid, în articolul următor🙂 Nu este fără pată nici el, indiferent de firmă.
Tu cum zici că îți petreci timpul? Tot pe la Poșta Romană?😀

image