Atunci cand m-am horatat sa imi fac blog, am avut, ca motivatie principala, experienta mea de viata, nu tocmai vasta, dar semnificativa.
Nu imi pare rau ca am facut asta si consider ca am crescut impreuna cu vizitatorii mei, cu parerile primite, cu experientele de zi cu zi.
Am avut prilejul de a cunoaste diverse persoane care scriu foarte frumos, remarcabil chiar si pe care le citesc atunci cand pot. Recunosc faptul ca nu sunt sunt un blogger veritabil, nu sunt genul de persoana care scrie zilnic sau care citeste zilnic articolele care apar de la cei din blogroll.
Nu ma cred mare blogger, nu sunt genul de blogger care nu poate sa stea daca nu scrie ceva zilnic, indiferent cat de nesemnificativ ar fi articolul respectiv.
Scriu cand simt si cand pot. Ii citesc pe altii atunci cand pot si am chef. De fel, fac doar ceea ce simt si cand simt. Nu fac lucruri doar de dragul aparentelor pentru ca nu am de ce.
Ii incurajez pe cei care cred ca au inclinatie in a se exprima in scris si, de asemenea, ii rog pe cei care scriu exemplar, dar refuza sa mai scrie, sa o faca pentru ca imi aduc o oaza de liniste in suflet si in minte.
E mare lucru ca un om oarecare sa te remarce si sa te laude. E minunat sa te simti cu adevarat apeciat de oameni importanti. Asa m-am simtit cand am scris articolul de aici si cand am primit aprecieri de la oameni pe care nu ii cunoasteam.
Important e sa crezi in tine, in ceea ce gandesti, in ceea ce simti, in ceea ce vrei si in ceea ce ai. E mare lucru sa poti face asta!
Rhalooka's Blog 