Punct şi de la capăt

E groaznic tot ceea ce se întâmplă în ultima vreme în lume.

La sfârşitul lunii octombrie m-am întors dintr-o vacanţă minunată şi îmi doream  să ajung acasă să pot scrie un articol interesant despre tot ceea ce am trăit acolo. Mă gândisem la un moment dat să mă apuc serios de scris un jurnal de călătorie care să fie util şi altora care vor să meargă în locurile pe care le-am vizitat până acum. De obicei mă documentez mult înainte de a alege o destinaţie mai îndepărtată şi astfel cred că şi experienţele mele ar putea fi utile pentru alţii. Aşadar am plecat pe 13 octombrie, într-o zi de marţi, şi cu toate că nu sunt superstiţioasă, m-am gândit la un moment dat la ceva groaznic. Din fericire totul a fost bine şi am revenit acasă după două săptămâni de relaxare.

Am amânat, ca de obicei, ziua în care să mă apuc de scris, până când pe 30 octombrie s-a întâmplat ceea ce ştiţi cu toţii, în Colectiv. Am citit toate articolele posibile în tot acest timp şi am evitat să comentez ceva. Am încercat să înţeleg de ce, cum şi în ce fel s-au petrecut lucrurile. Am avut impresia că cineva cunoscut s-a aflat acolo, dar până în acest moment nu am aflat ceva. Am fost complet pierdută. Şi acum sunt încă şocată şi sper să se fi terminat veştile rele.

Am fost foarte rar în cluburi la concerte şi am preferat să merg în săli de spectacol sau în aer liber. Îmi plac piesele de teatru şi savurez cu plăcere o piesă bună, indiferent de starea de spirit cu care păşesc în sală. Ştiu sigur că la plecare voi fi cu bateriile încărcate. Ies rareori în centrul vechi, dar atunci când o fac, nu stau să cercetez prea mult locaţia, nu că ar conta foarte mult, având în vedere că majoritatea pub-urilor şi cluburilor sunt localizate în clădiri care stau să pice.

Nu mi se pare normal ca, adevărate bombe cu ceas, să fie deschise publicului larg, în condiţiile în care, inconştient, majoritatea plăteşte un bilet către moarte. Sala Palatului, Teatrul Nottara şi majoritatea clădirilor din centrul Bucureştiului au grave probleme. Sunt locuri în care mergeam cu entuziasm şi  savuram cu plăcere fiecare moment.  Suntem responsabili de faptele noastre şi nu sunt absurdă atunci când vine vorba despre lucruri iminente. Dar atunci când alţii sunt responsabili, mi se pare normal să se facă ceva. Cu toate că nu îmi doresc un Bucureşti pustiu, sunt de acord ca toate clădirile cu risc mare de prăbuşire sau cele care nu  sunt avizate din punct de vedere legal, să fie închise.

Despre ceea ce s-a întâmplat la Paris, nu am ce să spun. Îngrozitor!

Ştiu că oricând şi oriunde mi se poate întâmpla ceva, dar nu pot să trăiesc cu teamă la fiecare pas.

Apropo de asta, mâine plec la Roma… Sper să mă şi întorc 🙂

Să auzim numai de bine!

RECICLĂM? UNDE???

Reciclăm?

Militam pentru o lume cât mai curată şi mulţi dintre noi luăm şi atitudine în acest sens. Ne dorim ca acest lucru să devină un obicei şi să fie realizat de către un număr cât mai mare de oameni. Există campanii care vizează importanta reciclării, chiar şi concursuri cu premii pentru a impulsiona publicul larg să se mobilizeze.

Aşadar reciclăm, reciclăm, reciclăm! Dar unde???

Bucureştiul este împânzit de containere speciale pentru reciclare, însă, din păcate, au devenit “monumente istorice” ticsite de vreme. Faptul că unii oameni nu sunt tocmai civilizaţi şi le-au vandalizat, este un adevăr. Faptul că ceilalţi oameni care sunt civilizaţi şi vor să recicleze nu au unde arunca obiectele reciclabile, este un alt adevăr.

De nenumărate ori mi s-a întâmplat să am o pungă mare plină cu hârtie şi să nu găsesc un container cât de cât încăpător în care să arunc. Atunci am mers cu maşina prin câteva zone din sectorul 6 şi abia, abia am reuşit să găsesc un container în care să pot îndesa tot ceea ce aveam. Toate erau pline, pline. Într-o seară am văzut un om care avea maşina plină cu sticle, cutii de carton şi multe alte obiecte de genul acesta şi pur şi simplu nu avea unde să le arunce aşa că le-a lăsat în fata containerului. Dacă plouă, nu ştiu cât de ok era…

Am înţeles că sunt anumite zone în Bucureşti unde se poate merge şi se pot lăsa obiectele reciclabile şi chiar s-ar primi diverse alimente în schimb (cafea, energizante şi alte produse de acest gen, nu văd legătura între hârtie şi Red Bull, probabil că prinzi aripi când faci o faptă bună, nu ştiu), însă de ce ar trebui să fac un drum până nu ştiu unde, când sunt containere speciale la tot pasul? Este atât de greu să fie golite cu regularitate?

Şi apropo de golirea lor, am auzit ceva ce prefer să cred că nu este adevărat. Se spune că atunci când când golite, sunt amestecate toate trei. Dacă aşa este, atunci mă întreb în ce fel de lume trăim???

Aşadar RECICLĂM? UNDE???

foto de aici