Dor şi doare

Telefonul a sunat…

 A trecut o săptămână de atunci şi parcă şi acum îmi răsună cuvintele mamei…

De atunci, cu greu îmi găsesc cuvintele. Încerc să merg mai departe şi să înţeleg că aşa e mai bine pentru el, tataie al meu. E groaznică agonia morţii. Atunci când vine repede şi te ia de pe picioarele tale este urmată de şocul celor care rămân, dar de scurtarea suferinţei celui care pleacă. Atunci când vine lent şi te târăşte într-un pat luni de zile este cu adevărat sfâşietoare, atât pentru muribund, cât şi pentru cei ce-i sunt alături. Am trecut prin această ultimă stare în urmă cu 12 ani şi mai apoi în urmă cu 6 ani. Astăzi se împlineşte o săptămână de când trec prin a treia tragedie şi ştiu că starea mea nu mai poate fi îmbunătăţită vreodată.

Deşi au trecut 12 ani de când bunica mea a părăsit această lume, eu simt totul ca şi când ar fi fost ieri. Am şi acum nopţi în care nu pot să dorm pentru că revăd secvenţe din filmul copilăriei mele. S-a chinuit luni de zile până când şi-a dat sufletul. E groaznică imaginea ei de atunci când era neputincioasă, dar din fericire, toate amintirile care îmi vin în minte mereu sunt din perioada în care totul era bine şi frumos. Ea a fost, este şi va rămâne emblema celor mai fericiţi ani din viaţa mea. Mi-e foarte dor de ea şi mi-ar fi plăcut să nu mă părăsească aşa devreme.

La 6 ani după ce am pierdut-o pe bunica, a plecat şi tataie. Poate că îi era dor de mama lui şi s-a grăbit să plece. Nu aş fi crezut vreodată că şi el va avea acelaşi sfârşit precum bunica. A fost un om foarte muncitor şi sănătos. M-a iubit enorm şi mă alintă “Hristos” şi asta pentru că eu eram Dumnezeul său. Pentru el, eu – mezina familiei, eram cel mai frumos cadou pe care ar fi putut să îl primească de la fiul său- tatăl meu. Cred că de acolo de unde este acum are grijă de mamaia şi o ţine încă lângă noi. Nu pot decât să îi mulţumesc. Ea a rămas să îi ţină şi lui locul şi mi-a fost alături în ziua nunţii mele, căci pentru cei care m-au crescut, aceasta era ultima lor dorinţă. Am multe amintiri cu tataie şi le păstrez pe toate în sufletul meu. Anii nu au resit să estompeze dorul şi regretul că nu mai este.

După aţi 6 ani mă va iarăşi în mijlocul unei alte pierderi – tataie din partea mamei, un om foarte bun şi blând. Totul s-a petrecut foarte repede şi mă bucur de faptul că i s-a curmat suferinţă. De la el am moştenit talentul de negustor, deşi el îşi exercita această calitate în alt fel faţă de mine. A fost un om foarte glumeţ şi deseori stăteam împreună cu verişorii mei să îi ascultăm poveştile de viaţă. Pentru el eram “Ghemu”, adică o mână de om, cel mai mic nepot. Cu toate că am crescut, de fiecare dată când vorbeam mi se adresă la fel. A lăsat-o singură pe mamaia, dar sper să îi vegheze zilele mereu. Mă bucur enorm ca a avut bucuria de a mă vedea mireasa. Ştiu că îşi dorea mult. Această tragedie m-a răscolit foarte mult şi a făcut în sufletul meu şi în mintea mea un du-te – vino trecut – prezent – trecut încă din momentele în care era tataie era în agonie. Nu ştiu cum au trecut zilele, nu ştiu ce e cu mine nici acum!

Mi-ar plăcea să ştiu cum să fac să nu îmi mai fie aşa dor…

 

Poate o ultimă zi

Azi, mai mult ca niciodată, mi-e dor de oamenii dragi care au plecat mult prea devreme. Mi-e dor de perioada în care nu aveam griji şi eram cu toţii fericiţi. Şi mai ales eram toţi. Astăzi, acest “toţi” e pe cale să devină “tot mai puţini”.

Se spune că moartea este singur lucru cert în viaţa noastră şi chiar aşa şi este. Mi-e frică de moarte şi de tot ceea ce presupune ea (boală, accident sau pur şi simplu trecerea anilor care o cheamă în cele din urmă). Recunosc asta, fără să mă ascund. Puţini o fac.

Nu există ceva mai frumos decât să trăieşti, să vezi, să mergi, să auzi, să simţi. Am deseori frământări, mai ales când văd că îmi îmbătrânesc părinţii şi bunicii. Neputinţa de a schimba ceva e cu adevărat dureroasă. Faptul că toţi murim nu este o consolare şi nici idea că undeva, cândva ne vom revedea nu reprezintă o alinare a suferinţei.

Mi-ar plăcea să trăiesc veşnic şi să pot să le ofer celor dragi o parte din veşnicia mea.

Toate încercările vieţii mă macină şi îmi dau senzaţia că sunt într-o permanentă incertitudine. Mi-ar plăcea să pot să trăiesc fără să mai analizez fiecare moment din viaţă. Mi-ar plăcea să mă pot resemna uşor şi să pot să îmi trăiesc fericirea în micuţa mea familie, însă nu reuşesc mereu. Sunt mult prea sensibilă când vine vorba despre familie.

Nu cred că mi-a fost vreodată frică să îmi sune telefonul, dar astăzi îmi este… Ştiu ce mi se va spune şi mi-ar plăcea să nu ştiu…

Am învăţat să trăiesc fiecare zi ca şi când ar fi ultima, iar dacă această ultimă zi ar veni prea devreme, ar fi foarte tristă.

Idei pentru o nuntă reuşită

Aşa cum am promis, am decis să vă dezvălui secretele unei nunţi reuşite, în urma experienţei trăite de curând.

Înainte de a detalia fiecare serviciu cu care am colaborat, vreau să vă fac unele recomandări esenţiale:
– Încercaţi să realizaţi tot ceea ce vă doriţi, să veniţi cu elemente noi pe parcursul serii pentru a crea o nuntă personalizata şi de ţinut minte de majoritatea persoanelor. Nu uitaţi că totul trebuie să vă reprezinte şi nu trebuie să faceţi ceva ce nu vă este comod pentru că cei din jur vor observa asta.
– Programaţi nunta cu cel puţin 6 luni înainte şi de preferat într-o zi de sâmbătă. Meniul este mai ieftin duminică, însă riscaţi să primiţi mâncarea rămasă de la nunta de sâmbătă. Ştiu un exemplu concret şi vă sfătuiesc să puneţi preţ pe calitate şi nu pe economie. Dintr-o nuntă de rând nu aveţi cum să vă îmbogăţiţi, oricât aţi visa la acest lucru. Noi am programat nunta cu 1 an şi jumătate înainte, dar timpul parcă tot nu a fost suficient pentru a pune totul la punct, aşa cum ne-am dorit. Foarte mult timp ne-a luat pentru pregătirea mărturiilor. Invitaţiile, cardurile de masă şi meniurile au fost realizate tot de către noi, însă nu au necesitat foarte mult timp în comparaţie cu mărturiile. Voi reveni cu un articol special pe această temă.
– Alegeţi cu atenţie colaboratorii: restaurantul, formaţia de muzică sau dj-ul, aranjamentele florale, echipa foto-video şi bineînţeles biserica. Încercaţi să vă alocaţi un buget anume de la început sau bazaţi-vă pe câteva rezerve. Fiţi siguri că pe parcursul organizării vor apărea cheltuieli suplimentare pe care nu le puteţi evita.
– Notaţi absolut orice: pe lângă schiţarea planului întregii nunţi, axaţi-vă şi pe detalii. Notaţi tot ceea ce vă doriţi să nu uitaţi, cu cine vreţi să faceţi poze, când şi unde de exemplu. Menţionez partea cu pozele pentru că eu am avut o mare problemă cu acest aspect. Am regretat enorm că pe unele momente nu le-am imortalizat aşa cum visam. Am avut frământări şi insomnii pe această temă, chiar dacă poate parea absurd, însă acea zi este unică şi nu se poate repeta. M-am liniştit atunci când am primit pozele şi am aflat că de fapt există multe poze despre care nu îmi aminteam că ar fi fost făcute. Aşa că ţineţi minte acest aspect dacă pentru voi este important să rămâneţi cu amintiri palpabile pentru totdeauna.
– Solicitaţi ajutor doar familiei şi persoanelor foarte, foarte apropiate. Evitaţi să apelaţi la diverse persoane pe care le considerate oarecum apropiate să vă ajute în organizare, mai ales dacă aveţi “antecedente” împreună din trecut. “Omul îşi schimbă părul, dar năravul ba” este un proverb care se aplică foarte bine în acest caz. Nunta voastră este foarte importantă şi nu se merită să vă indispuneţi din cauza răutăţilor şi invidiilor unora şi altora.
– Încercaţi să stabilit un program al zilei cât se poate de lejer. Luaţi în calcul o posibilă întârziere la biserică, mai ales dacă alegeţi o biserică mare din Bucureşti, unde sunt mulţi doritori. Noi am greşit în acest privinţă şi am întârziat destul de mult la restaurant.
– Stabiliţi cununia civilă în altă zi cu nunta. Vă ajuta mult să aveţi în ziua nunţii un eveniment în minus.
– Fiţi siguri că mulţi dintre cei invitaţi nu vor răspunde afirmativ la ultima strigare, chiar dacă iniţial s-au arătat foarte încântaţi şi hotărâţi. Toţi cei care au făcut nunţi ne-au spus asta, dar nu am vrut să credem că e valabil şi în cazul nostru, însă chiar a fost. Am avut noroc pe de altă parte pentru că oamenii care au confirmat au venit absolut toţi. Insistaţi să primiţi un răspuns cert cu o săptămână înainte de nuntă. Pentru siguranţă, confirmaţi la restaurant cu 10 persoane în minus.

Nu ştiu dacă am reuşit să schiţez cele mai importante aspecte, dar cu siguranţă am menţionat o parte dintre ele.
Nu trebuie ignorată vestimentaţia. Mergeţi la târgurile de nunţi pentru că acolo găsiţi foarte multe modele într-un singur loc, astfel că economisiţi mult timp. Alegeţi prima zi de târg sau ultima. De obicei sâmbătă, adică în cea de a doua zi, este nebunie şi cu siguranţă veţi pleca acasă plini de nervi şi dezamăgiţi. Unele reduceri sunt de luat în seamă în cadrul târgurilor, însă nu mergeţi pe acesta idee. Eu mi-am ales rochia de la ultimul târg la care am participat, însă am preferat să mă mai gândesc şi m-am dus ulterior să o comand, din magazin. Reducerea de la târg era de 200 ron, însă nu îmi pare rău că am ratat-o. Trebuia să fiu convinsă că este rochia potrivită pentru mine.

Înarmaţi-vă cu răbdare, alocaţi timpul necesar pentru tot, căutaţi să fiţi cât mai creativi şi nu uitaţi să vă distraţi în seara cea mare.

Casa de piatră!

De 5 ani împreună

Au trecut 5 ani de la primul cuvânt, 5 ani de poveşti, presăraţi cu înfrângeri şi victorii. Nu suntem şi nici nu am fost vreodată în război, dar aşa îmi place să spun acum. Ţi-am împărtăşit multe dintre trăirile mele şi mulţi au empatizat cu noi. Au fost momente în care am ales să dispar, uneori din ignoranţă, alteori din cauza altor factori, exteriori. Astăzi, după 5 ani şi o lună îţi urez un călduros “La mulţi ani, dragul meu blog!”.

Pe 10 februarie s-au împlinit 5 ani de când am acest blog. Deseori am privit în urmă şi am recitit primele articole… Acum simt că citesc despre altcineva şi parcă îmi vine să şterg tot ceea ce nu mă mai reprezintă. Însă realizez că toate sunt parte din mine şi mi se pare firesc să rămână acolo unde sunt.

M-am schimbat, m-am maturizat pe parcursul acestor ani şi cred că se vede şi din felul în care scriu. Am învăţat diverse lucruri despre platforma blogului şi am încercat să le aplic. Am învăţat să îmi citesc postările de mai multe ori şi să îmi repar greşelile involuntare. Mai greşesc şi acum, ştiu asta şi nu mă voi considera vreodată omul perfect.

În urmă cu 5 ani eram studentul rebel, veşnic în căutarea a tot ceea ce este mai frumos şi mai bun. Anii au trecut şi am ajuns să mă autodescopăr, să îmi găsesc stabilitatea emoţională care de multe ori mi-a jucat feste. M-am căsătorit cu bărbatul perfect pentru mine, omul care mi-a fost alături mereu şi astfel mi-am găsit liniştea sufletească de care aveam atâta nevoie. Nu îmi place să îmi strig fericirea în gura mare, dar acest moment important din viaţa mea trebuie menţionat. Am renunţat la capriciile specifice vârstei şi am început să mă transform într-un adult cu responsabilităţi. Am pus bazele unei mici afaceri, care înainte de toate este o mare pasiune – Quilling for You şi am învăţat că nu trebuie să mă “războiesc” cu cei care nu mă plac şi nu mă pot înţelege. Deseori am scris despre multe lucrurile pe care le-am învăţat pentru că acesta este modul meu de a conştientiza unele aspecte “întâmplătoare” ale vieţii.

Blogul m-a ajutat mult pe tot parcursul acestor ani. M-am exprimat în scris ori de câte ori am simţit nevoia. Am scris despre mine şi despre cei din jurul meu într-un mod subiectiv, bineînţeles. Unele articole au ajuns să fie citite de cine trebuia, altele nu. Nu am căutat răspunsuri acolo unde ştiam că nu le voi primi şi au fost şi cazuri în care totul a reprezentat doar o revoltă asupra propriei persoane. Pe de altă parte am ales ca unele momente importante din viaţa mea, fie frumoase, fie mai puţin frumoase, să le trăiesc în tăcere.

Acest blog arată o parte din mine pentru că nu încerc să par ceea ce nu sunt. Mă bucur că am avut ocazia de a cunoaşte oameni frumoşi de la care am avut ce învăţa. Recunosc faptul că nu sunt un blogger veritabil şi nu am obiceiul de a citi fiecare postare a celor care au ceva de spus. Sunt câteva bloguri pe care le citesc mereu pentru că reuşesc să îmi capteze atenţia şi acest lucru îmi place foarte mult.

E minunat atunci când mă regăsesc în unele articole scrise de alţi blogeri. Se spune că nu există lucruri întâmplătoare şi că în viaţă totul se întâmplă cu un anumit scop, însă îmi place totuşi să cred că există coincidenţe.

“Visează că şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.” James Dean

Târg de MĂRŢIŞOR

Peste câteva zile, primăvara îşi intră în drepturi şi Quilling for You marchează momentul prin participarea la Târgul Mărţişorului. Evenimentul va avea loc în clădirea Rectoratului Universităţii Politehnica din Bucureşti în zilele de JOI, 27 februarie şi VINERI, 28 februarie între orele 9:00 – 16:00. Vă aştept cu mare drag să ne cunoaştem! Intrarea este liberă!

După îndelungi săptămâni de pregătiri, Quilling for You este gata să vă aducă cele mai frumoase cadouri pe care să le dăruiţi persoanelor dragi. În secţiunea Modele-> Casete pentru bijuterii am publicat zeci de modele în ultima perioadă. Majoritatea nu se mai afla în stoc, însă se pot realiza la comandă.

În cadrul târgului, Quilling for You vine cu nenumărate modele de felicitări, de broşe şi mai ales de casete pentru bijuterii.

Astăzi am lansat o nouă secţiune – Handmade by Ioana. De îndată ce timpul îmi va permite, voi publica modele de accesorii croşetate, realizate de mama mea. Până atunci, vă invit să intraţi pe FACEBOOK, pe pagina Handmade by Ioana şi acolo veţi găsi toate modele actuale. Bineînţeles, în cadrul târgului, voi aduce şi aceste creaţii.

Îmi doresc să vă cunosc pe voi toţi cei care îmi urmăriţi şi îmi apreciaţi activitatea şi cred că acum este un moment potrivit.

Să ne vedem cu bine!

*** http://quillingforyou.wordpress.com/