Zâmbesc

Îmi place să zâmbesc!

Deseori mi se întâmplă să zâmbesc fără motiv. E poate o mulţumire pentru tot ceea ce mă înconjoară. Este poate doar felul meu de a fi sau exteriorizarea sentimentelor care mă învăluie din senin.

cer senin

Mă bucur când se aşterne liniştea în viaţa mea. Eram tentată să o numesc de fapt “pace”, însă nu am fost vreodată în război cu cineva… sau cel puţin eu una nu am ştiut.

E aşa plăcut când primesc veşti bune de la anumite persoane despre care credeam că au rămas cu resentimente în ceea ce mă priveşte… Încep să zâmbesc şi mă bucur că dracu nu e aşa de negru pe cât ar vrea să pară. Chiar dacă trec anii, chiar dacă noi înşine rămânem cu anumite regrete, ne bucurăm atunci când vedem că nu mai suntem pe o “listă” neagră şi urâtă.

Suntem cu toţii diferiţi… din fericire. Chiar cred că e un lucru pozitiv faptul că nu ne putem asemăna unii cu alţii, deşi inevitabil facem comparaţii. De asemenea, este minunat atunci când reuşim, diferiţi fiind, să ne înţelegem şi să ne completăm. Tindem spre ideal, vedem unii în alţii ceea ce am vrea să avem, ceea ce credem că ne poate face fericiţi, mai fericiţi, cei mai fericiţi. E totuşi paradoxal.

Întotdeauna am fost de părere că înainte de toate trebuie să fim oameni. Mulţi uita acest aspect şi îşi scot la înaintare armele de atac. E neplăcut, dar nu de neiertat. Cu toţii greşim şi e important să ne iertăm mai devreme sau mai târziu.

Viaţa merită trăită la intensitatea sa maximă pentru că nu ştim ziua în care nu vom mai exista. Regretele sunt normale, tocmai din prisma faptului că suntem oameni şi simţim. Sentimentele ne fac să fim fericiţi sau trişti, dar indiferent de caz, ele ne înălţă către ceea ce suntem, adică… oameni.

flori de munte

Advertisements

Prejudecati

Constientizam oare, noi cei cu o familie organizata, cu un acoperis deasupra capului, cu studii, cu prieteni, cu aceste elemente importante, ca suntem niste oameni fericiti?

Ne dam oare seama ca am putea sa nu avem vreun element din toate acestea? Ne putem macar imagina cum ar fi daca ne-am trezi intr-o zi, singuri pe lume?

Cei mai multi dintre noi, avem prejudecati in ceea ce priveste acesti oameni nefericiti de soarta, acesti copii ai nimanui. Ii blamam si ne uitam la ei ca si cand nu ar fi oameni, neincercand, macar o data, sa ne punem in locul lor.

E trist ca se intampla asta, e trist ca multi nu pot fi capabili sa se gandeasca mai bine inainte de a arunca cu pietre.

Sunt de parere ca orice lucru pe care il facem are o justificare. De asemenea cred ca nu suntem in masura sa ii judecam pe altii, ci e bine sa ii cunoastem, sa incercam sa ii intelegem, ca mai apoi sa putem sa le sugeram sa faca o schimbare in viata lor.

E usor sa critici si sa arunci cu noroi, mai greu este sa ajuti si sa crezi cu adevarat ca oricine merita o sansa in a se schimba. Avem prejudecatii si, de asemenea, avem obiceiul de a generaliza. Adevarul este ca suntem diferiti cu totii!

foto de aici