Fantomele trecutului [1]

Traiesc in prezent, sunt convinsa de acest lucru.

Sunt pusa pe ganduri de multe ori din cauza unor “fanotome” ca ma bantuie cand si cand.

Am o relatie minunata, solida si de viitor. Iubesc din tot sufletul. Am o alta viata, o noua viata pe care o construiesc in fiecare zi. Sunt sigura pe ceea ce fac si pe ceea ce vreau sa fac.

Toate aceste elemente, probabil ca ma duc, uneori, cu gandul in trecut, la relatii pe care le-am avut. In mare, au fost constructive  si m-au format pentru ceea ce sunt astazi.

Am iubit si am fost iubita. Prima dragoste nu se uita, indiferent de timpul care trece peste ea. Asa simt si eu, ori de cate ori imi vin in minte pasaje din trecut. A fost ceva magic, presarat cu foarte multe copilarii, specifice varstei. Aveam 15 ani, tocmai pasisem in clasa a 9a. Eram boboaca 🙂 El, cu 4 ani mai mare, terminase liceul si intrase la facultate. Cu toate ca ar fi trebuit sa fie o mare diferenta intre noi, in realitate nu a fost asa. Imi amintesc, zambind, ca la prima intalnire, eram amandoi emotionati, sinceri, timizi…

Pe atunci, baietii, fetele, absolventii de liceu in general, erau altfel, relatiile erau altfel. Acum, absolventii de liceu au cu totul alte preocupari si prioritati. Eu prefer sa raman cu gandul la generatia mea, la bunul simt si la educatia de calitate.

Revenind la “fantome”, prima iubire s-a desfasurat parcursul anilor de liceu, cu nenumarate despartiti si tentative de impacare. In cele din urma, totul s-a sfarsit. Era de asteptat. Ne schimbasem foarte mult, insa nu in acelasi ritm. Era clar ca nu ne mai potriveam.

Dupa liceu, am intrat la facultate si m-am mutat in Bucuresti. Aici am inceput o alta etapa din viata, m-am maturizat treptat si am inceput sa vad lucrurile altfel. Dupa o relatie care mi-a consumat multe resurse, am decis ca e mai bine sa ma distrez si sa las de o parte sentimentele si angajamentele. Din acest motiv, uneori, ma simt vinovata pentru ca am facut unele persoane sa sufere. Am cunoscut diferite persoane, mi-am facut multi prieteni cu care ieseam in cluburi si ma distram. S-a intamplat ca, de cateva ori, sa fie vorba despre “indragosteala”. Din pacate, nu reciproca. Nu cred ca eram pregatita pentru asa ceva. Cel putin asa pot sa imi explic lucrurile, acum.

Ei bine, timpul a trecut, imi pare rau pentru toate greselile pe care le-am facut, voluntar si involuntar. Intotdeauna imi asum tot ceea ce fac. Ar mai fi multe de zis, chiar foarte multe multe, insa prefer sa le pastrez in sufletul meu. Pot afirma cu cetitudine ca am avut parte de oameni de calitate care m-au respectat si m-au indragit. Sau cred ca am avut noroc…

Dupa toate acestea, sunt convinsa ca totul are un scop in viata, nu e ceva intamplator si fiecare isi gaseste jumatatea la  momentul potrivit.

Cu totii avem de invatat din toate experientele din trecut !

foto de aici

Advertisements

Fantomele trecutului [intro]

De multa vreme ma gandesc sa scriu despre acest subiect.

Cand spun “fantomele trecutului” ma refer la experientele din trecut, placute si mai putin placute, care ma bantuie, in anumite momente din viata. Poate unii dintre noi nu vor sa recunoasca acest aspect, insa tuturor ni se intampla. E firesc atata timp cat nu ne pierdem memoria.

Ei bine, mi-am propus sa vorbesc despre anii de scoala, culminand cu examenul de bacalaureat, admiterea la facultate si la master, despre micile relatii copilaresti, despre anii copilariei si pierderea unor persoane foarte dragi mie. Vor urma articole separte, pe fiecare sectiune in parte.

Le numesc generic “fantome” pentru ca mi se intampla, uneori, sa ma “bantuie”, sa ma decoecteze de tot ceea ce vreau sa fac si sa imi duca gandul departe. Deseori zambesc atunci cand le “revad”, uneori ma rusinez si alteori ma intristez. Cand ma incearca trairile din urma  incerc sa ma gandesc, fortat, la altceva.

Cu toate acestea, sunt fericita cu toate amintirile pe care le am si ma simt foarte bogata cu ele. Sunt amintiri constructive, zic eu!