Idei pentru o nuntă reuşită

Aşa cum am promis, am decis să vă dezvălui secretele unei nunţi reuşite, în urma experienţei trăite de curând.

Înainte de a detalia fiecare serviciu cu care am colaborat, vreau să vă fac unele recomandări esenţiale:
– Încercaţi să realizaţi tot ceea ce vă doriţi, să veniţi cu elemente noi pe parcursul serii pentru a crea o nuntă personalizata şi de ţinut minte de majoritatea persoanelor. Nu uitaţi că totul trebuie să vă reprezinte şi nu trebuie să faceţi ceva ce nu vă este comod pentru că cei din jur vor observa asta.
– Programaţi nunta cu cel puţin 6 luni înainte şi de preferat într-o zi de sâmbătă. Meniul este mai ieftin duminică, însă riscaţi să primiţi mâncarea rămasă de la nunta de sâmbătă. Ştiu un exemplu concret şi vă sfătuiesc să puneţi preţ pe calitate şi nu pe economie. Dintr-o nuntă de rând nu aveţi cum să vă îmbogăţiţi, oricât aţi visa la acest lucru. Noi am programat nunta cu 1 an şi jumătate înainte, dar timpul parcă tot nu a fost suficient pentru a pune totul la punct, aşa cum ne-am dorit. Foarte mult timp ne-a luat pentru pregătirea mărturiilor. Invitaţiile, cardurile de masă şi meniurile au fost realizate tot de către noi, însă nu au necesitat foarte mult timp în comparaţie cu mărturiile. Voi reveni cu un articol special pe această temă.
– Alegeţi cu atenţie colaboratorii: restaurantul, formaţia de muzică sau dj-ul, aranjamentele florale, echipa foto-video şi bineînţeles biserica. Încercaţi să vă alocaţi un buget anume de la început sau bazaţi-vă pe câteva rezerve. Fiţi siguri că pe parcursul organizării vor apărea cheltuieli suplimentare pe care nu le puteţi evita.
– Notaţi absolut orice: pe lângă schiţarea planului întregii nunţi, axaţi-vă şi pe detalii. Notaţi tot ceea ce vă doriţi să nu uitaţi, cu cine vreţi să faceţi poze, când şi unde de exemplu. Menţionez partea cu pozele pentru că eu am avut o mare problemă cu acest aspect. Am regretat enorm că pe unele momente nu le-am imortalizat aşa cum visam. Am avut frământări şi insomnii pe această temă, chiar dacă poate parea absurd, însă acea zi este unică şi nu se poate repeta. M-am liniştit atunci când am primit pozele şi am aflat că de fapt există multe poze despre care nu îmi aminteam că ar fi fost făcute. Aşa că ţineţi minte acest aspect dacă pentru voi este important să rămâneţi cu amintiri palpabile pentru totdeauna.
– Solicitaţi ajutor doar familiei şi persoanelor foarte, foarte apropiate. Evitaţi să apelaţi la diverse persoane pe care le considerate oarecum apropiate să vă ajute în organizare, mai ales dacă aveţi “antecedente” împreună din trecut. “Omul îşi schimbă părul, dar năravul ba” este un proverb care se aplică foarte bine în acest caz. Nunta voastră este foarte importantă şi nu se merită să vă indispuneţi din cauza răutăţilor şi invidiilor unora şi altora.
– Încercaţi să stabilit un program al zilei cât se poate de lejer. Luaţi în calcul o posibilă întârziere la biserică, mai ales dacă alegeţi o biserică mare din Bucureşti, unde sunt mulţi doritori. Noi am greşit în acest privinţă şi am întârziat destul de mult la restaurant.
– Stabiliţi cununia civilă în altă zi cu nunta. Vă ajuta mult să aveţi în ziua nunţii un eveniment în minus.
– Fiţi siguri că mulţi dintre cei invitaţi nu vor răspunde afirmativ la ultima strigare, chiar dacă iniţial s-au arătat foarte încântaţi şi hotărâţi. Toţi cei care au făcut nunţi ne-au spus asta, dar nu am vrut să credem că e valabil şi în cazul nostru, însă chiar a fost. Am avut noroc pe de altă parte pentru că oamenii care au confirmat au venit absolut toţi. Insistaţi să primiţi un răspuns cert cu o săptămână înainte de nuntă. Pentru siguranţă, confirmaţi la restaurant cu 10 persoane în minus.

Nu ştiu dacă am reuşit să schiţez cele mai importante aspecte, dar cu siguranţă am menţionat o parte dintre ele.
Nu trebuie ignorată vestimentaţia. Mergeţi la târgurile de nunţi pentru că acolo găsiţi foarte multe modele într-un singur loc, astfel că economisiţi mult timp. Alegeţi prima zi de târg sau ultima. De obicei sâmbătă, adică în cea de a doua zi, este nebunie şi cu siguranţă veţi pleca acasă plini de nervi şi dezamăgiţi. Unele reduceri sunt de luat în seamă în cadrul târgurilor, însă nu mergeţi pe acesta idee. Eu mi-am ales rochia de la ultimul târg la care am participat, însă am preferat să mă mai gândesc şi m-am dus ulterior să o comand, din magazin. Reducerea de la târg era de 200 ron, însă nu îmi pare rău că am ratat-o. Trebuia să fiu convinsă că este rochia potrivită pentru mine.

Înarmaţi-vă cu răbdare, alocaţi timpul necesar pentru tot, căutaţi să fiţi cât mai creativi şi nu uitaţi să vă distraţi în seara cea mare.

Casa de piatră!

Cum avem grijă de noi? [1]

Se spune că nu haina îl face pe om, dar oare chiar nu contează cum ieşim din casă?

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii îngrijiţi şi cocheţi. Există şi oameni îngrijiţi, dar nu neapărat cocheţi aşa cum există şi oameni aranjaţi, dar nu şi curaţi. Ultima variantă este chiar tristă. E extrem de greu să îi suporţi pe cei care uită să se spele şi îşi dau cu o tonă de parfum doar, doar să estompeze mirosul neplăcut. Oribil…

Cred că este foarte important să avem grijă de aspectul fizic indiferent dacă suntem femei sau bărbaţi. În cazul femeilor este poate mai dificil şi mai costisitor, însă este necesar. Nu înţeleg persoanele care nu pun preţ pe aşa ceva şi ies din casă de zici că au căzut din pat. A fi natural nu înseamnă a fi neîngrijit, nearanjat. Multe femei de la o vârsta anume sau după ce se căsătoresc, de exemplu, încep să se neglijeze. Stabilitatea emoţională sau grijile zilnice nu reprezintă scuze reale. Când te aranjezi o faci în primul rând pentru tine, pentru sufletul tău. Dacă atunci când te uiţi în oglindă vezi o faţa obosită, încercănata şi ridată nu crezi că ar trebui să faci ceva? Cumpără-ţi cosmeticele necesare oricărei femei (un rimel, un creion, un fard, un fond de ten, o pudră şi un ruj) şi da startul unei schimbări în viaţa ta. Du-te la coafor şi solicită o schimbare (tuns, vopsit sau doar aranjat). Învaţă să îţi aranjezi părul acasă cu o placă pentru îndreptat, cu un ondulator sau doar cu o perie. Uită-te apoi în oglindă şi zâmbeşte. Înlocuieşte pantalonii de trening sau pantalonii clasici de costum cu o rochie de sezon, renunţa la adidaşi şi încearcă balerinii, sandalele sau cizmele. Nu e nevoie de tocuri pentru a arăta bine. La finalul acestui procedeu sigur vei fi încântată de rezultat. Mai mult decât atât, tot cei din jur vor observa şi cu siguranţă îţi vor spune. Repetă procedura şi transform-o într-o rutină zilnică. Merită!

Gândesc aşa poate şi datorită mamei mele. Întotdeauna s-a aranjat şi nu a ţinut cont că a mers la piaţă sau la o petrecere. Nu a folosit vreodată produse sofisticate, ci creion dermatograf, fard şi rareori rimel. Nu îi place să îşi încarce tenul cu alte produse şi chiar nu este nevoie. Întotdeauna a avut un ten curat şi acum, după 54 de ani de viaţă, este la fel. Au apărut ridurile specifice grijilor zilnice, dar nu o urâţesc, ci îi pun în valoare calitatea de mamă iubitoare preocupată de bunăstarea familiei. Nu mi-a ţinut vreodată lecţii despre feminitate poate şi pentru că am fost receptivă şi am cules tot ce e mai bun de la ea.

Dacă aveţi nevoie de un make-up profesionist pentru evenimentele importante din viaţa voastă v-o recomand pe Genoveva – un make-up artist desăvârşit. Am avut plăcerea de a o cunoaşte şi de a mă lasă pe mâna ei. Rezultatul a fost unul uimitor. Astfel că am reuşit să mai adaug un nume pe lista deja existenţa a persoanelor care au grijă de mine. Despre ce lista este vorba? Păi sunt de părere că fiecare femeie trebuie să aibe un cosmetician, un stomatolog, un ginecolog, un hair stylist şi un make-up artist la care să apeleze ori de câte ori este nevoie. Am norocul de a cunoaşte persoane de încredere din toate aceste domenii şi nu îmi doresc să le schimb vreodată. Toate ţin de intimitatea mea şi este neplăcut să le tot le înlocuiesc cu altele.

Suntem fete, femei şi trebuie să ne punem în valoare în fiecare zi. Micile trucuri ne fac să ne simţim şi mai bine în pielea noastră şi, de ce nu, să generăm admiraţie în jur.

Este important să ai grijă de tine!

Sfârşit de 2013

Iată că am ajuns şi la sfârşitul anului 2013. A fost un an plin de evenimente fericite, cu toate că se presupunea a fi un an ghinionist.

Începutul lui 2013 m-a prins în febra târgurilor de nunţi. Nu am ratat vreun trag, încă de la finele anului 2012. După îndelungi căutări, am reuşit să îmi găsesc rochia potrivită. Tot la început de an am cutreierat tot sectorul 6 al Bucureştiului în căutarea apartamentului ideal. Era momentul să ne mutăm la casa noastră. Pe 14 februarie am semnat actele şi la sfârşitul lunii martie ne-am mutat. Mare ne-a fost bucuria atunci când am realizat ceea ce am visat a devenit realitate. După mutare, am revenit la pregătirile pentru nunta şi aşa am ţinut-o până în septembrie. Am reuşit să ne deconectăm puţin prin vară când am avut o mică vacanţă la munte şi încă una la mare, la Folk you.

Nu am mai avut timp de nimic altceva în afară nunţii pentru că totul a fost realizat de mânuţele noastre. Am început să scriu un articol despre nuntă, însă nu am reuşit să îl finalizez. În luna ianuarie voi detalia tot ceea ce mi-am propus să scriu despre nunta mea şi promit că voi aduce informaţii utile pentru cei ce îşi doresc să îşi oficializeze relaţiile în curând.

Aşadar, am avut întâi cununia, pe 19 septembrie, chiar în ziua în care împlineam 4 ani de relaţie, iar nunta a fost pe 5 octombrie.

Am vrut să facem două evenimente pentru a nu ne aglomera în ziua nunţii.

După nuntă am plecat în luna de miere într-o destinaţie la care visam de multă vreme – Mexic, mai exact Riviera Maya, lângă Cancun. A fost o săptămână de vis şi v-o recomand cu mare încredere. Merită! E greu de descris în cuvinte tot ceea ce am trăit acolo. A fost pur şi simplu perfect, magic!

Astfel am ajuns la sfârşitul lunii octombrie, obosiţi, dar fericiţi. Am început să ne relaxăm, să ne bucurăm de tot ceea ce realizasem până atunci. Din cauza tuturor pregătirilor, nu reuşisem să ne bucurăm pe deplin de căsuţa noastră dragă. Apoi, din noiembrie, am revenit pe meleagurile quilling-ului şi am fost extrem de ocupată. A fost o perioadă prolifică şi m-am bucurat enorm.

Sărbătorile m-au găsit în familie, alături de părinţi şi rude şi uite aşa am ajuns în ultima zi din an. Mă declar mulţumit de tot ceea ce mi-a fost dat să trăiesc în acest an. Momentele mai puţin plăcute au fost şi ele prezente, însă nu au reuşit să mă doboare aşa cum se întâmpla în trecut. Am devenit mai puternică şi mai sigură pe mine. Am înţeles că aşa e viaţa şi nu trebuie să ne oprim din a trăi indiferent de circumstanţe. Cu toţii cunoaştem oameni care ne părăsesc mai devreme sau mai târziu. Unii din ignoranţă, alţii din invidie, unii pentru că nu mai au zile, alţii pentru că nu mai vor să le consume cu tine, unii pentru că te iubesc prea mult, aţii pentru că te detestă dintotdeauna. Motivele sunt prea puţin importante şi nu trebuie să ne chinuim să le înţelegem. Important este să fim împăcaţi cu noi înşine şi să nu trăim cu regrete.

Sunt omul care dă totul şi aşteaptă să primescă la fel. Nu există gratuităţi pe această lume. Totul e la schimb. Pentru oamenii care au dispărut din viaţa mea am făcut tot ceea ce a ţinut de mine la momentul potrivit. Dacă am ajuns în punctul în care vieţile noastre au luat-o pe ale cai, înseamnă că aşa a fost să fie. Am învăţat că frământările şi acuzele asupra propriei persoane nu îşi au rostul, ci doar mă seacă de puteri. Şi atunci când ajung să realizez acest lucru, îmi revine zâmbetul caracteristic pe buze. Viaţa e frumoasă, oricât de grea este în realitate.

“Visează că şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.” James Dean

Cea mai importantă zi

5 octombrie 2013 a fost ziua pe care am aşteptat-o timp de un an şi jumătate. Am visat mult la acea zi, dar aşteptările nu mi-au fost înşelate şi a fost cu siguranţă cea mai importantă zi din viaţa mea, din viaţa noastră. A fost ziua în care Dumnezeu ne-a zâmbit şi ne-a oferit mult soare şi un cer senin. Întreaga săptămână a plouat foarte mult, dar sâmbăta totul a fost perfect.

Emoţiile au fost mari, dar am reuşit să le ţin piept. Am crezut că mă voi exterioriza mai mult, că voi plânge şi mă voi pierde cu firea, însă nu a fost aşa. Am zâmbit mai mult ca niciodată. Am trăit acel moment la maximum împreună cu cel ce urma să îmi devină soţ. Şi chiar mi-a devenit 🙂

Timpul a trecut cu repeziciune şi sunt momente despre care nu îmi aduc aminte de parcă mi-am pierdut memoria. Aştept cu nerăbdare filmările şi pozele şi cred că mă voi uita neîncetat la ele şi voi retrăi acea zi cu multe emoţii.

Unul dintre momentele emoţionante a fost acela când soţul meu m-a văzut în rochia de mireasă. Nu ştia cum va fi rochia şi mai ales cum voi arăta îmbrăcată cu ea, iar emoţiile i s-au văzut pe chip. M-a sărutat timid şi mi-a şoptit că mă iubeşte. Parcă visam…

După câteva tradiţii pe care le-am făcut acasă, am plecat împreună cu cei apropiaţi la o şedinţă foto în parcul Cişmigiu – parcul meu de suflet. Înainte de marea petrecere, am avut stabilită cununia religioasă neluând în calcul o posibilă întârziere, astfel că ora notată nu a avut vreo importanţă. Am intrat cu o oră întârziere la biserică şi am ajuns la restaurant după mulţi dintre invitaţi. O catastrofă? Pentru unii probabil că da, pentru noi însă nu a fost chiar aşa. Slujbă foarte lungă şi frumoasă ne-a făcut să zâmbim din suflet şi să uităm de incident cel puţin pentru moment. Am realizat ce s-a întâmplat atunci când am văzut că era ora 21:00, iar invitaţii erau la restaurant începând cu ora 19:30. Nu ştiu cum am ajuns de la biserică la restaurant, am simţit de parcă am zburat pentru că am ajuns în câteva minute, chiar dacă distanţa nu este tocmai mică. O bună parte dintre invitaţii erau deja acolo şi nu ne-am simţit tocmai bine când ne-am dat seama de neplăcerea creată. Ni s-au schimbat planurile pe care le-am stabilit cu mult timp înainte, însă a trebuit să ne adaptăm şi să o scoatem la capăt.

Dansul de deschidere a fost în detaliu pregătit şi, surprinzător pentru noi, a ieşit mai bine decât ne aşteptam. La antrenamente, prima încercare era cam eşuată pentru că uităm din paşi, dar următoarele ne ieşeau din ce în ce mai bine. La nuntă ştiam că nu aveam cum să repetăm şi, având în vedere şi întârzierea produsă, trebuia să facem o figură bună şi să ne spălăm din “păcate”. Dansul a ieşit aproape perfect, ceea ce ne-a bucurat foarte mult. Emoţiile au fost constructive şi în acest caz.

Nunta a fost 100% organizată de mine şi de soţul meu. Invitaţiile, mărturiile, cardurile de masă şi meniurile, candy bar-ul şi multe alte amănunte au fost stabilite pas cu pas de noi doi. Am pus suflet şi am fost foarte fericiţi atunci când cei din jur ne-au apreciat eforturile.

Am avut persoane profesioniste cu care am colaborat pe parte de foto – video, aranjamente florale, porumbei la biserică, gheaţă carbonica, formaţie de muzică, coregrafia dansului şi pe care îi recomandăm cu mare încredere (urmează articole despre fiecare în parte), dar şi o colaborare care s-a dovedit a fi un eşec şi despre care vă voi povesti în detaliu pentru a nu se mai repeta şi altor persoane şi are în vedere artificiile vulcani pentru dansul de deschidere. Evenimentul a avut loc la Restaurantul Shorley din Bucureşti şi s-a dovedit a fi o alegere foarte inspirată. Voi reveni cu detalii şi despre acest aspect pentru că vreau să le uşurez munca tinerilor care sunt în căutarea locaţiei perfecte pentru ziua mult aşteptată. Cu toţii avem nevoie de recomandări obiective.

Ar fi multe de spus, dar au fost multe momente pe care nu le pot descrie în cuvinte.

A fost ziua noastră cu soare şi mult zâmbet.