A venit primăvara mult așteptată și parcă am revenit cu toții la viață.
Am pășit în anul 2016 cu repeziciune si cu dorințe mari. Am lăsat în urmă un an încărcat de călătorii și de momente frumoase.
Călătoriile reprezintă cea mai mare bucurie a mea, iar în 2015 pot spune că am bătut recordul. Am început anul cu o scurtă vacanță la Madrid, am continuat apoi cu Bulgaria de 1 mai unde am fost la Veliko Tarnovo pentru a 2-a oară, apoi a venit vara si am plecat la mare tot în Bulgaria, la Nisipurile de Aur, iar la întoarcere am făcut un popas în Vama veche. Punctul culminant a fost în octombrie când am am avut cea mai lungă vacanță, peste mari și țări, în Republica Dominicană. A fost o vacanță relaxantă și specială. Când nu credeam ca voi mai pleca undeva, am avut surpriza plăcută de a mai face o scurtă călătorie, de această dată la Roma. Am vizitat și Vaticanul și m-am întors acasă cu amintiri foarte frumoase.
Am trecut în Noul An în București, într-o atmosferă studențească, după care chiar tânjeam.
Nu am simțit cu adevărat iarna care tocmai s-a încheiat pentru ca totul s-a întâmplat într-o mare viteză. Copilul meu, Quilling For You crește de la o zi la alta și pretențiile sunt mari, așa ca încerc să țin pasul 🙂 Sunt fericită că pot face ceea ce îmi place. Am reușit, după multe lupte cu cei care nu au crezut în mine, să transform o pasiune intr-un stil de viață. E minunat!
Să vă bucurați de fiecare secundă din viață și să faceți tot posibilul să fiți fericiți! Lucrurile materiale nu contează, ci satisfacția actelor voastre. Numai dacă va hrăniți sufletul, puteți să zâmbiți! Aveti grijă de timpul vostru!
5 octombrie 2013 a fost ziua pe care am aşteptat-o timp de un an şi jumătate. Am visat mult la acea zi, dar aşteptările nu mi-au fost înşelate şi a fost cu siguranţă cea mai importantă zi din viaţa mea, din viaţa noastră. A fost ziua în care Dumnezeu ne-a zâmbit şi ne-a oferit mult soare şi un cer senin. Întreaga săptămână a plouat foarte mult, dar sâmbăta totul a fost perfect.
Emoţiile au fost mari, dar am reuşit să le ţin piept. Am crezut că mă voi exterioriza mai mult, că voi plânge şi mă voi pierde cu firea, însă nu a fost aşa. Am zâmbit mai mult ca niciodată. Am trăit acel moment la maximum împreună cu cel ce urma să îmi devină soţ. Şi chiar mi-a devenit 🙂
Timpul a trecut cu repeziciune şi sunt momente despre care nu îmi aduc aminte de parcă mi-am pierdut memoria. Aştept cu nerăbdare filmările şi pozele şi cred că mă voi uita neîncetat la ele şi voi retrăi acea zi cu multe emoţii.
Unul dintre momentele emoţionante a fost acela când soţul meu m-a văzut în rochia de mireasă. Nu ştia cum va fi rochia şi mai ales cum voi arăta îmbrăcată cu ea, iar emoţiile i s-au văzut pe chip. M-a sărutat timid şi mi-a şoptit că mă iubeşte. Parcă visam…
După câteva tradiţii pe care le-am făcut acasă, am plecat împreună cu cei apropiaţi la o şedinţă foto în parcul Cişmigiu – parcul meu de suflet. Înainte de marea petrecere, am avut stabilită cununia religioasă neluând în calcul o posibilă întârziere, astfel că ora notată nu a avut vreo importanţă. Am intrat cu o oră întârziere la biserică şi am ajuns la restaurant după mulţi dintre invitaţi. O catastrofă? Pentru unii probabil că da, pentru noi însă nu a fost chiar aşa. Slujbă foarte lungă şi frumoasă ne-a făcut să zâmbim din suflet şi să uităm de incident cel puţin pentru moment. Am realizat ce s-a întâmplat atunci când am văzut că era ora 21:00, iar invitaţii erau la restaurant începând cu ora 19:30. Nu ştiu cum am ajuns de la biserică la restaurant, am simţit de parcă am zburat pentru că am ajuns în câteva minute, chiar dacă distanţa nu este tocmai mică. O bună parte dintre invitaţii erau deja acolo şi nu ne-am simţit tocmai bine când ne-am dat seama de neplăcerea creată. Ni s-au schimbat planurile pe care le-am stabilit cu mult timp înainte, însă a trebuit să ne adaptăm şi să o scoatem la capăt.
Dansul de deschidere a fost în detaliu pregătit şi, surprinzător pentru noi, a ieşit mai bine decât ne aşteptam. La antrenamente, prima încercare era cam eşuată pentru că uităm din paşi, dar următoarele ne ieşeau din ce în ce mai bine. La nuntă ştiam că nu aveam cum să repetăm şi, având în vedere şi întârzierea produsă, trebuia să facem o figură bună şi să ne spălăm din “păcate”. Dansul a ieşit aproape perfect, ceea ce ne-a bucurat foarte mult. Emoţiile au fost constructive şi în acest caz.
Nunta a fost 100% organizată de mine şi de soţul meu. Invitaţiile, mărturiile, cardurile de masă şi meniurile, candy bar-ul şi multe alte amănunte au fost stabilite pas cu pas de noi doi. Am pus suflet şi am fost foarte fericiţi atunci când cei din jur ne-au apreciat eforturile.
Am avut persoane profesioniste cu care am colaborat pe parte de foto – video, aranjamente florale, porumbei la biserică, gheaţă carbonica, formaţie de muzică, coregrafia dansului şi pe care îi recomandăm cu mare încredere (urmează articole despre fiecare în parte), dar şi o colaborare care s-a dovedit a fi un eşec şi despre care vă voi povesti în detaliu pentru a nu se mai repeta şi altor persoane şi are în vedere artificiile vulcani pentru dansul de deschidere. Evenimentul a avut loc la Restaurantul Shorley din Bucureşti şi s-a dovedit a fi o alegere foarte inspirată. Voi reveni cu detalii şi despre acest aspect pentru că vreau să le uşurez munca tinerilor care sunt în căutarea locaţiei perfecte pentru ziua mult aşteptată. Cu toţii avem nevoie de recomandări obiective.
Ar fi multe de spus, dar au fost multe momente pe care nu le pot descrie în cuvinte.
A fi iubit e ceva minunat. A iubi este ceva sfânt.
Iubesc şi sunt iubită. Am această certitudine în viaţa mea.
Nu am vrut să scriu despre ceea ce trăiesc şi mereu am încercat să păstrez pentru mine toate clipele frumoase pe care le-am simţit şi le simt tot mai des.
În fiecare an, pe 19 septembrie este o sărbătoare în viaţa mea de cuplu. Am vrut să păstrăm această tradiţie, aşa că, exact în ziua în care am împlinit 4 ani de iubire, am decis să ne unim destinele în mod legal. Chiar dacă vremea a fost uşor capricioasă, emoţiile ne-au cuprins pe amândoi şi nu am mai simţit ploaia rece de toamnă.
Am spus un da uşor tremurat. Mă simţeam de parcă timpul se oprise în loc.
Acum mai mult ca niciodata, simt că acesta este omul potrivit, sufletul cald şi blând de care aveam nevoie. Este omul care îmi dedică totul, omul fără de care nu ştiu dacă aş putea merge mai departe. Îmi oferă siguranţă, protecţie şi dragoste necondiţionată. El este noua mea familie, fratele, prietenul, iubitul, soţul şi viitorul tată al copiilor mei. El este jumătatea mea.
Am trecut împreună prin moment dificile, ne-am pus relaţia la încercare de multe ori până când am reuşit să ne cunoaştem cu adevărat. I-am greşit, mi-a greşit, dar ne-am iertat de fiecare dată pentru că dragostea şi comunicarea ne-au ajutat să ne punem totul în ordine, în ordinea noastră.
Peste o săptămână voi îmbrăca rochia de mireasă şi ştiu că atunci voi fi cu adevărat emoţionată. Numai când mă gândesc, simt un fior care îmi dă târcoale.
Sunt o persoană tradiţionalistă. Îmi place să respect obiceiurile lăsate din străbuni şi voi încerca şi la nunta mea să urmez câteva dintre ele. Nunta pentru mine reprezintă ceva foarte important, este un moment din viaţă pe care mi l-am dorit dintotdeauna.
Nu îi inţeleg pe cei care sunt contra căsătoriei şi chiar militează împotriva celor care fac acest pas. Am tot vazut în ultima vreme fel şi fel de articole ciudate pe această temă şi sincer nu mă mai chinui sa gasesc explicatii. Fiecare e liber să decidă în dreptul său, dar nu cred că este in regulă să se emită teorii aberante şi “general” valabile.
“Vreau să ajung la mare să-mi spăl sufletul de noroi…”
Încă din copilărie, marea a fost dragostea mea. Adoram să mă bălăcesc şi să mă răsfăţ în razele soarelui.
Anul trecut am descoperit Vama Veche. Ştiu…”cam târziu”, ar spune mulţi dintre voi, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Am înţeles că Vama Veche s-a transformat mai degrabă în Vama Nouă. A devenit o staţiune, aparent, ca toate celelalte. În realitate, Vama este un loc unde distracţia atinge cote maxime, iar oamenii, într-o oarecare măsură, au rămas aceiaşi, plin de entuziasm şi de dăruire.
Eu m-am îndrăgostit de Vama din prima clipă în care am păşit pe nisipul său fin şi curat. Mi-a plăcut la nebunie şi am experimentat chiar şi statul la cort. Am vrut să simt totul la maximum şi am reuşit. Chiar mi-a plăcut, deşi ideea de a sta la cort mi s-a părut nu tocmai în regulă.
Anul acesta vreau să retrăiesc sentimentele de anul trecut, astfel ca Folk You mă aduce din nou în Vamă.
Festivalul Folk You este o adevărată reuşita pentru cei care îl organizează şi mă bucur că pot fiu acolo. Am un singur regret…faptul că trupa Compact lipseşte de pe listă…
Programul complet la Folk You! Florian Pittiş 2013
Joi, 1 august 2013
18:00 – Strada Mare / Cantos / Bogdan Grosu
19:30 – Gheorghe Zamfir
20:30 – Vasile Şeicaru / Ada Milea
22:00 – Alexandru Andrieş & Co. / Viţa de Vie / Cristi Minculescu & Nuţu Olteanu Supergrup
00:30 – Rezident Ex
Vineri, 2 august 2013
18:00 – Fox Studis / Proiectul Tivodar / Walter Ghicolescu / Jul Baldovin / Mihai Napu Band
19:30 – Rona Hartner / Grigore Leşe
20:30 – Marius Mihalache / Dinu Olăraşu
22:00 – Celelalte Cuvinte
23:30 – Emeric Set
00:30 – Zdob şi Zdub
Sâmbătă, 3 august 2013
18:00 – Adrian Beznă / Claudia Ciobanu / Andrei Păunescu + Totuşi (Tase şi Vlady) / Adrian Sărmăşan
19:30 – Mircea Florian / Maria Răducanu
20:30 – Ducu Bertzi & Mihai Neniţă / Alina Manole
21:30 – Paula Seling Band / Cuibul
22:30 – Poesis / Florin Chilian
00:00 – Baniciu, Kappl, Lipan & Friends (Vlady Cnejevici, Teo Boar)
Duminică, 4 august 2013
18:00 – Constantin Neculae & Anamaria Maranda / Folk Frate / Ovidiu Scridon & Silvan Stâncel / Zuralia Orchestra
19:30 – Maria Gheorghiu / Zoia Alecu
21:00 – Ştefan Hruşcă
22:00 – Nicu Alifantis
23:00 – Taxi
00:00 – Vama
Fanii muzicii folk şi ai regretatului Florian Pittiş sunt aşteptaţi, între 1 şi 4 august, să asculte muzică de calitate în memoria celui care a lăsat moştenire “Vinovaţii fără vină”, “Vânare de vânt”, “Ultima scrisoare” şi alte cântece răsunătoare, dar şi amintiri ca actor de teatru şi ca regizor. Intrarea este liberă la evenimentul lansat prima oară de însuşi Florin Pittiş în 2005, când a declarat deschis, prin Folk You!, “mişcarea de rezistenţă împotriva prostiei revărsate”.*
Luna iulie este a mea. Mereu am simţit asta. E luna în care mama m-a născut după cumplite suferinţe.
Dacă aş şti că aceasta e ultima lună din viaţa mea, aş face din fiecare zi câte o sărbătoare.
Dacă aş şti că mâine nu voi mai vedea lumina zilei, aş săruta mâinile care m-au crescut până când buzele mi s-ar usca de atâta recunoştinţă.
Dacă aş şti că e ultima noapte lângă tine, te-aş ruga să mă ţii în braţe până la răsărit, dorindu-mi să te iau cu mine în visul veşnic.
Dacă aş şti că totul se sfârşeşte mâine, aş lăsa multe lucruri neterminate, dar nu din nepăsare, ci din prea multă dăruire faţă de fiecare dintre cei care contează.
Dar ştiu că timpul îmi este prieten şi nu mă poate părăsi tocmai acum când mai am atâtea de făcut.
Mă îndrept către o vârstă memorabilă, o vârstă care mă va transforma într-o femeie cu adevărat, chiar dacă voi rămâne pentru totdeauna fata mamei şi băiatul tatălui.
Urmează să mă căsătoresc cu bărbatul care îmi este alături de patru ani de zile, omul care m-a iubit din prima clipă şi alături de care am crescut frumos. Am avut norocul de a-l întâlni atunci când aveam mai mare nevoie de un suflet cald care să mă însoţească în viaţa aceasta tumultoasă pe care o avem, într-o mai mică sau mai mare măsură, fiecare dintre noi. E mare lucru să găseşti un om care să fie parte din tine atât pe furtuna, cât şi pe vreme bună.
Mereu am crezut că viaţa ne da ceea ce meritam, chiar dacă uneori suntem mâniaţi pe ea şi o credem nedreaptă. Dacă mă aflu aici unde sunt acum, înseamnă că am fost răsplătită pentru tot ceea ce am făcut, bun sau rău, conştient sau inconştient.
Mă bucur de viaţă, acum poate mai mult ca niciodată. Mă copleşeşte numai gândul că urmează, cu paşi repezi, ziua mult aşteptată.
Începutul vârstei de 25 de ani reprezintă sfârşitul burlăciei mele. Deja mă năpădesc emoţiile şi uneori simt că sunt într-un film, poate că filmul vieţii mele.
Iubesc şi ştiu că totul are un sens pe această lume şi nu există lucruri întâmplătoare.
Rhalooka's Blog 