8 Martie

 8 Martie a fost ziua tuturor Mămicilor din lumea întreagă şi cu acestă ocazie am avut inspiraţia de  scrie câteva rânduri pentru mama mea.

Am avut parte de un weekend în familie în care am rememorat întâmplări din trecut. M-am amuzat, dar m-am şi întristat când mi-am adus aminte de oamenii foarte dragi care, din păcate, nu mai sunt lângă mine.

Mami a fost emoţionată atunci când a citit gândurile pe care I le-am aşternut pe hârtie. Aşa e mama mea, sensibilă şi frumoasă 🙂

8 Martie a venit,

Mami ai întinerit!

Pentru noi eşti o comoară,

Semeni cu o primăvară!

Dragă mamă, eşti frumoasă

Şi vrem să fii sănătoasă,

Să stai şi să te simţi bine

Şi noi toţi pe lângă tine.

Şi pe tati să-l iubeşti,

Cu el nepoţii să-i creşti,

Să trăim în armonie,

Astăzi şi pe vecie.

Dragă mamă, îţi urăm,

La mulţi ani şi te stimăm!

Din suflet asta-s dorim,

Nespus de mult te iubim!

familia mea

 

Advertisements

Prejudecati

Constientizam oare, noi cei cu o familie organizata, cu un acoperis deasupra capului, cu studii, cu prieteni, cu aceste elemente importante, ca suntem niste oameni fericiti?

Ne dam oare seama ca am putea sa nu avem vreun element din toate acestea? Ne putem macar imagina cum ar fi daca ne-am trezi intr-o zi, singuri pe lume?

Cei mai multi dintre noi, avem prejudecati in ceea ce priveste acesti oameni nefericiti de soarta, acesti copii ai nimanui. Ii blamam si ne uitam la ei ca si cand nu ar fi oameni, neincercand, macar o data, sa ne punem in locul lor.

E trist ca se intampla asta, e trist ca multi nu pot fi capabili sa se gandeasca mai bine inainte de a arunca cu pietre.

Sunt de parere ca orice lucru pe care il facem are o justificare. De asemenea cred ca nu suntem in masura sa ii judecam pe altii, ci e bine sa ii cunoastem, sa incercam sa ii intelegem, ca mai apoi sa putem sa le sugeram sa faca o schimbare in viata lor.

E usor sa critici si sa arunci cu noroi, mai greu este sa ajuti si sa crezi cu adevarat ca oricine merita o sansa in a se schimba. Avem prejudecatii si, de asemenea, avem obiceiul de a generaliza. Adevarul este ca suntem diferiti cu totii!

foto de aici

In prag de Paste

Aseara am ajuns acasa, la ai mei. Mama, ca de obicei, ocupata cu pregatirile, iar noi roind in jurul ei. Am contribuit la toate bunatatile pe care  le vom avea maine pe masa 🙂

Pentru ca ne aflam in prag de sarbatoare, vopsitul oualelor nu a intarziat sa apara, asa ca iata ce a iesit!

Paste fericit voua, tuturor! Macar pentru o zi, haideti sa incercam sa fim mai buni, mai cumpatati si mai fericiti!

omul frumos

“criticii nu sunt nici supra- si nici sub-oameni, ci post-oameni. ajungi sa-i intelegi si chiar sa ii iubesti, cand iti scapa din chinul absentei tale o marturisire adresata tie sau nimanui: am fost om si acuma nu mai sunt.”

week-end-ul trecut am facut promotie in cora, am stat 4 ore pe zi si am promovat noile chio chips cu aroma de cascaval si ceapa 😀 mare zarva, oameni “apucatori” cum sunt peste tot, unde e ceva gratis dau navala, o experienta amuzanta si totodata un prilej de a analiza ceea ce imi place cel mai mult: omul! 🙂

fiind sfarsit de saptamana, toata lumea  la cumparaturi, parca se intreceau care sa cumpere mai mult, cosuri peste cosuri, cozi peste cozi, totul petrecandu-se parca in cea mai mare graba posibila. un haos.

am vazut in acele 3 zile “cele mai imperfecte” cupluri posibile. eram si nu eram mirata. incercam sa le studiez expresia fetei. oameni serios, zambitori, nervosi, obositi…

ceea ce m-a frapat a fost frumusetea proaspetilor tatici. ma uitam mirata si zambitoare la fericirea care se vedea pe fetele lor. isi rasfatau, certau, pupau copiii, insa in acelasi mod. nu treceau de la o stare la alta, ci incercau sa le explice pustilor de ce nu e bine sa rupa un aliment, sa il ia din raft fara permisiunea lor, de ce trebuie sa multumeasca (de ex cand luau chispuri de la mine), de ce, de ce, de ce. pareau niste parinti responsabili, cu toate ca erau barbati si se spune ca ei se maturizeaza mai tarziu:) , nu sunt vreodata pregatiti pentru o relatie serioasa care implica unele compromisuri si multe alte lucruri, iar o casatorie deja este capatul tineretii lor  🙂 tot inaintand in varsta, incep sa isi dea seama ca viata trebuie luata in serios si unii chiar reusesc sa o faca. altii insa, sunt de parere ca viata trebuie traita la maxim si abia apoi incearca sa si-o modeleze dupa bunul lor plac. daca totul in viata s-ar derula dupa un plan prestabilit de noi ce bine ar fi….

revenind la constatarea mea in ceea ce ii priveste pe barbati, mi-am dat seama ca nu toti sunt insensibili, ca nu toti gandesc cu celalalt creier si dorinta lor de a parea duri si de neinduplecat este de fapt o falsa impresie. au si ei un punct slab ca si noi de altfel, sunt si tandrii si grijulii cu noi, ne rasfata numai atunci cand cred ei ca e cazul, dar macar o fac o data si o data 🙂 de asta cred ca ii si iubim si ii credem si atunci cand ne mint cu desavarsire, nu ii comparam cu ceilalti pentru ca “stim” ca noi avem ce e mai bun…si tot asa timpul va trece si maine-poimaine ne vom trezi femei responsabile cu barbati responsabili si copii ascultatori… vai ce am putut sa scriu! 😀

tort_funny_1231323011

in noptile albe…

mi se intampla adesea sa nu pot sa dorm…sa ma tot gandesc la fel si fel de lucruri, sa desfac firul in mii si mii de parti si sa nu imi explic ce se petrece cu mine…

am constat ca “tehnologia” a inceput sa ocupe mult prea mult timp in viata. totul se poate rezuma la un PC conectat la internet din care messegerul nu poate lipsi, telefonie mobila cu discutii interminabile cu prieteni actuali, prieteni uitati de vreme de care insa ne aducem aminte cu drag si ne preocupam de existenta lor si multe alte aspecte “mai putin” importante.

zilele trecute am reusit sa vorbesc cu EA. trecusera multe luni peste noi. am realizat pentru inca o data cat de neputincioasa pot sa fiu in fata problemelor pe care le are. imi dau seama cat de nefericita a putut sa fie mereu, dar niciodata nu a decazut, mereu a incercat sa se descurce singura si a reusit atat cat a putut. insa, rolul parintilor nu poate fi ocupat de nimeni.
cred ca am stiu asta mereu, dar nu intotdeuna am avut capacitatea de a aprecia.

am si am avut o viata frumoasa in esenta sa. 🙂

nu o sa pot uita vreodata acei ani ai copilariei in care obisnuiam sa plec la tara la bunici. aveam curtea plina de copii si ne jucam mereu…. cat puteam sa ii terorizez cu jocul meu “de’a scoala” 🙂 eram cu totii in vacanta si eu ii puneam sa scrie, le dadeam lucrari, note…era asa de serioasa treaba pentru mine pe atunci…cred ca imi placea scoala prea mult 🙂
acum toate acestea au disparut…sarbatorile nu mai au farmecul de altadata…parca ma apuca nostalgia in preajma lor, in nici un caz nu mai este bucuria magnifica de atunci…

au trecut 7 ani de cand multe s-au schimbat in viata mea…oameni dragi au “plecat” (insa panoul de la beci o sa ramana mereu ca o dovada a vremurilor fericite in care eram cu TOTII), a urmat liceul plin de peripetii, bacalaureatul (un pas extrem de important si greu in acelasi timp…chiar nu as mai vrea sa dau timpul inapoi si sa-l mai dau o data), admiterea la facultate….si iata-ma si cu prefixul schimbat….am 20 de ani…o varsta cu care nu ma pot obisnui nici acum, cu toate ca in curand voi face 21 😦

e lesne de inteles de ce ne hranim cu amintiri…poate pentru ca in fiecare zi ne dam seama ca ceea ce am avut candva, nu vom mai avea niciodata, ca mereu se perinda prin “fata” noastra noi si noi experinete care ne intaresc convingerile…

p1053608