Toamna si iar Toamna

Nu stiu ce inseamna pentru fiecare dintre voi toamna, insa pentru mine reprezinta un nucleu de stari si sentimente in jurul caruia gravitez.

Toamna, natura incepe sa moara putin cate putin. Cerul e deseori innorat, frunzele se vestezesc si acopera pamantul cu un covor multicolor. Soarele devine timid si se ascunde dupa norii plumburii. Ploaia cade usor peste pamantul insetat…Ziua devine din ce in ce mai scurta, iar noaptea ne duce in visare mai repede decat am vrea…

Toamna aceasta m-a facut sa imi racoresc sufletul in urma verii toride. Toamna m-a facut sa am un dor nebun de duca. Sa plec undeva in lume, sa uit de tot si de toate ca, mai apoi, sa pot sa ma reintorc un alt om. Imi place sa ma reintorc…mereu. Dar cum, in general, visele nu pot sa devina realitate, cel putin in cazul meu, iata-ma intr-o alta zi de toamna, in acelasi loc, cu aceleasi ganduri apasatoare care ma fac sa simt faptul ca sunt…un simplu om. Un om care simte, vede, sufera, iubeste…un om care traieste…

Deseori ma intreb daca stiu sa pretuiesc cu adevarat viata, daca stiu ce inseamna si cum ar fi daca as putea sa ma proiectez dincolo de ea. Mi-ar placea sa pot sa ma privesc prin ochii celorlalti. Cred ca m-ar ajuta sau poate ca doar m-ar ingropa si mai mult…

Sunt uneori sentimente inexplicabile care parca ne fac sa intram in transa si sa ne pierdem in cuvinte…uneori cred ca e prea tarziu, alteori poate prea devreme…Cine stie?!

Cum ar fi?

Cum ar fi daca  cerul ar fi roz, iarba albastra, soarele verde, pamantul violet?

Cum ar fi daca am avea 5 maini si 7 picioare, 2 capete,10 ochi, 4 urechi, 3 guri?

Cum ar fi viata daca ne-am hrani cu imaginatie, am vedea aerul si am simti culorile?

Ma consider o persoana rationala inainte de toate. Imi place sa visez, nu pot sa neg asta, insa cobor foarte repede cu picioarele pe pamant. Mi se pare nociv sa privesti viata de undeva de sus, sa tintesti catre Paradis, fara a avea ceva palpabil, sa iti imaginezi ceva ce realmente nu poti realiza. Sa plutesti, pur si simplu.

Imaginatia ne ajuta sa ne proiectam intr-un viitor ideal, ne face sa ne descatusam de grijile cotidiene si sa realizam scenarii care, de cele mai multe ori, nu sunt fezabile cu realitatea, cu ceea ce urmeaza sa ni se intample.

Persoanele mature care au o imaginatie iesita din comun, care isi cladesc viata pe fantasme si atrag in jocul lor si pe altii, mi se par nu tocmai in regula.

Ma intriga faptul ca sunt atrasa intr-o lume cu care nu ma identific, se vorbeste despre mine din inchipuri si mi sunt atribuite cuvinte care nu ma caracterizeaza. Se pare ca unii au prea mult timp liber si nu stiu cum sa si-l fructifice. Este si asta o varianta, de ce nu?!

foto de aici