Fantomele trecutului [2]

Febra bacalaureatului a inceput si inca mai simt emotia de acum 5 ani. A trecut destul de mult timp, insa perioada de dinainte de bac nu o voi uita vreodata.

Pentru mine, acest examen a fost perceput ca si sfarsitul vietii mele. Nu eram capabila sa ma gandesc la facultate, la ce viata frumoasa voi avea. Pur si simplu nu ma vedeam dupa acest examen, nu imi puteam imagina ceva.

Chiar si acum, dupa atata timp, daca as avea posibilitatea sa retraiesc acea perioada, as refuza categoric. Mi s-a parut foarte greu si chiar traumatizant as spune. Mi-a fost frica si am avut mari emotii.Cu siguranta a fost Examenul de Maturitate.

Am invatat si mi-am dorit sa fac ceva cu viata mea. Am dat admitere scrisa la psihologie, la Facultatea de Sociologie si Asistenta sociala, in cadrul Universitatii din Bucuresti, cu toate ca am terminat mate- info in liceu. Nu am vrut sa fac ASE-ul, nu mi-am dorit asta. Probabil ca as fi facut-o numai pentru partea financiara, insa nu am fost tentata. Am preferat sa fac ceea ce imi place si mi-am asumat dificulatea de a-mi gasi un loc de munca in domeniu, cu o remuneratie minima.

Asadar am trecut prin nenumarate examene pe parcursul facultatii, incepand cu admiterea, completand cu sesiunile si terminand cu examenul de licenta. Toate acestea pana in 2010. Pentru ca am vrut sa imi continui studiile, am dat la master, in cadrul aceleiasi facultati si iata-ma dupa 2 ani de master, in asteptatea sfarsitului lunii sa imi sustin examenul de disertatie.

Am trecut prin nenumarate examene, pe care le-am luat cu brio si imi permit sa ma laud ca am fost integralista 100%. Nu stiu ce inseamna sa am restante, dar asta nu inseamna ca nu am fost studenta cu adevarat 🙂

Stiu ce inseamna viata de camin, clubbing in plina sesiune, chefuri in Regie, nopti albe, flirt, distractie.

Stiu insa si ce inseamna sa mergi la facultate cu mare drag, sa ramai in relatii foarte bune cu profesorii si sa ajungi la concluzia ca viata poate sa fie mai buna si cu cei mai rai dintre noi.

Mi-a placut intotdeauna corectitudinea si am apreciat mereu oamenii cu coloana vertebrala. Toate informatiile pe care le-am acumulat m-au schimbat si m-au transformat in omul ce sunt astazi. Sunt de parere ca e important sa invatam, sa ne dezvoltam ca oameni si sa ne respectam pentru ceea ce suntem.

Asadar, bafta tuturor liceenilor! Sper sa aveti rezultate mai bune decat in anul precedent!

Let it be…

ninge…iarasi ninge! de ce? de ce? de ce?

umezeala si frigul ma fac imi pierd orice orientare. ma simt pierduta, pe un taram necunoscut. parca imi dispare oricare reper, nu ma mai pot “agata” de ceva si trebuie sa gasesc singura calea.

paşesc. gheata mi se afunda in zapada murdara. zeci, sute, poate chiar mii de oameni mai trecusera pe acolo. totul in jur imi pare necunoscut. nimic nu mai este ca inainte, copaci, oameni, strazi, masini…probabil ca nici eu. ma simt pierduta. incep sa nu ma mai cunosc. nu stiu ce caut afara, unde ma indrept si cu ce scop.

nu am suportat vreodata oamenii fara tinta, oamenii care merg in viata la intamplare, pentru care cuvantul “responsabilitate” si “respect” nu au vreo valoare. nu vreau sa te judec pentru ca nu sunt in masura, insa tu stii prea bine cum esti. iarasi incep sa nu mai suport tensiunea, sa nu te mai suport, sa nu ma mai suport. fiecare zi e altfel, tot mai grea si plina de lucruri nepravazute. ti-am explicat cum vad lucrurile si ce ar trebui sa faci. de asta ti-am fost alaturi mereu. in curand totul se va schimba. sunt sigura ! iar atunci iti vei da seama cat ai gresit…dar tu nu ma asculti, mergi pe drumul asta deviat si…unde vei ajunge?