Cea mai importantă zi

5 octombrie 2013 a fost ziua pe care am aşteptat-o timp de un an şi jumătate. Am visat mult la acea zi, dar aşteptările nu mi-au fost înşelate şi a fost cu siguranţă cea mai importantă zi din viaţa mea, din viaţa noastră. A fost ziua în care Dumnezeu ne-a zâmbit şi ne-a oferit mult soare şi un cer senin. Întreaga săptămână a plouat foarte mult, dar sâmbăta totul a fost perfect.

Emoţiile au fost mari, dar am reuşit să le ţin piept. Am crezut că mă voi exterioriza mai mult, că voi plânge şi mă voi pierde cu firea, însă nu a fost aşa. Am zâmbit mai mult ca niciodată. Am trăit acel moment la maximum împreună cu cel ce urma să îmi devină soţ. Şi chiar mi-a devenit 🙂

Timpul a trecut cu repeziciune şi sunt momente despre care nu îmi aduc aminte de parcă mi-am pierdut memoria. Aştept cu nerăbdare filmările şi pozele şi cred că mă voi uita neîncetat la ele şi voi retrăi acea zi cu multe emoţii.

Unul dintre momentele emoţionante a fost acela când soţul meu m-a văzut în rochia de mireasă. Nu ştia cum va fi rochia şi mai ales cum voi arăta îmbrăcată cu ea, iar emoţiile i s-au văzut pe chip. M-a sărutat timid şi mi-a şoptit că mă iubeşte. Parcă visam…

După câteva tradiţii pe care le-am făcut acasă, am plecat împreună cu cei apropiaţi la o şedinţă foto în parcul Cişmigiu – parcul meu de suflet. Înainte de marea petrecere, am avut stabilită cununia religioasă neluând în calcul o posibilă întârziere, astfel că ora notată nu a avut vreo importanţă. Am intrat cu o oră întârziere la biserică şi am ajuns la restaurant după mulţi dintre invitaţi. O catastrofă? Pentru unii probabil că da, pentru noi însă nu a fost chiar aşa. Slujbă foarte lungă şi frumoasă ne-a făcut să zâmbim din suflet şi să uităm de incident cel puţin pentru moment. Am realizat ce s-a întâmplat atunci când am văzut că era ora 21:00, iar invitaţii erau la restaurant începând cu ora 19:30. Nu ştiu cum am ajuns de la biserică la restaurant, am simţit de parcă am zburat pentru că am ajuns în câteva minute, chiar dacă distanţa nu este tocmai mică. O bună parte dintre invitaţii erau deja acolo şi nu ne-am simţit tocmai bine când ne-am dat seama de neplăcerea creată. Ni s-au schimbat planurile pe care le-am stabilit cu mult timp înainte, însă a trebuit să ne adaptăm şi să o scoatem la capăt.

Dansul de deschidere a fost în detaliu pregătit şi, surprinzător pentru noi, a ieşit mai bine decât ne aşteptam. La antrenamente, prima încercare era cam eşuată pentru că uităm din paşi, dar următoarele ne ieşeau din ce în ce mai bine. La nuntă ştiam că nu aveam cum să repetăm şi, având în vedere şi întârzierea produsă, trebuia să facem o figură bună şi să ne spălăm din “păcate”. Dansul a ieşit aproape perfect, ceea ce ne-a bucurat foarte mult. Emoţiile au fost constructive şi în acest caz.

2013_octombrie_05

Nunta a fost 100% organizată de mine şi de soţul meu. Invitaţiile, mărturiile, cardurile de masă şi meniurile, candy bar-ul şi multe alte amănunte au fost stabilite pas cu pas de noi doi. Am pus suflet şi am fost foarte fericiţi atunci când cei din jur ne-au apreciat eforturile.

Am avut persoane profesioniste cu care am colaborat pe parte de foto – video, aranjamente florale, porumbei la biserică, gheaţă carbonica, formaţie de muzică, coregrafia dansului şi pe care îi recomandăm cu mare încredere (urmează articole despre fiecare în parte), dar şi o colaborare care s-a dovedit a fi un eşec şi despre care vă voi povesti în detaliu pentru a nu se mai repeta şi altor persoane şi are în vedere artificiile vulcani pentru dansul de deschidere. Evenimentul a avut loc la Restaurantul Shorley din Bucureşti şi s-a dovedit a fi o alegere foarte inspirată. Voi reveni cu detalii şi despre acest aspect pentru că vreau să le uşurez munca tinerilor care sunt în căutarea locaţiei perfecte pentru ziua mult aşteptată. Cu toţii avem nevoie de recomandări obiective.

Ar fi multe de spus, dar au fost multe momente pe care nu le pot descrie în cuvinte.

A fost ziua noastră cu soare şi mult zâmbet.

Advertisements

19 septembrie

Astazi este o zi mare. Chiar daca cerul este innorat, eu vad numai soare in fata ochilor. Am trecut intr-o noua etapa din viata mea. Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a putea exprima tot ceea ce simt.

Stiu doar ca sunt extrem de fericita si implinita. Am avut parte de multe suprize inca de la ora 00:00 si ziua inca nu s-a incheiat. Sunt emotionata…Astazi te iubesc mai mult ca ieri, dar poate mai putin ca maine.

Mare si Soare

Daca este vara, automat ne gandim la mare, apa, soare si piele bronzata.

In sfarsit, dupa 3 ani in care am fost plecata in alte colturi ale lumii, anul acesta reusesc sa  ajung la mult ravnita mare, Marea Neagra. Imi era dor de ea, chiar daca e criticata pentru serviciile sale. E scump, e murdar, e revoltator pentru ca nu stim sa o apreciem, insa uneori nu trebuie sa ai motive solide sa iubesti pur si simplu un loc, un obiect, un om.

Asadar pe 27 iulie plec la mare. Nu stiu cand ma intorc, e posibil sa am 24 de ani cand ajung acasa 🙂

Pe 29 iulie ne vedem pe plaja dintre Venus si Saturn la un super concert Europa Fm.

Deci ce mai asteptati? Ne vedem la mare? 🙂

 

 

 

februarie ’09

fericire. haz. zambet.

zi frumoasa si veseala. mergi pe strada grabita, ceasul deja o ia razna si nu te poti mobiliza sa ajungi la timp la destinatie. e dimineatza si strazile Bucurestiului urla de agitatie. te intrebi cum e mai bine: metroul sau ratb-ul, sau mai bine o combinatie isteata intre amandoua?! aplici ultima varianta in cele din urma. ajungi la timp ca un om punctual ce nu prea esti. figuri noi, zambete inghetate, priviri furate… toate in acelasi decor 🙂

esti asa de fericita cand cunosti oameni noi, inca unori am  impresia ca ma uit in oglinda atunci cand vorbesc cu tine.

ori de cate ori vorbim serios si ne privim ochi in ochi, imi dai impresia ca pot avea oricand incredere  in tine. mi-esti draga asa cum esti in fiecare zi: suparata, morocanoasa, egoista, dar si vesela, altruista cand vrei tu, frumoasa si mereu alaturi de mine…chiar si atunci cand ma critici.

stii prea bine ca si eu sunt la fel. am impresia ca incepi sa te indragostesti. tu zici ca bat eu campii, ca mai e cale lunga pana o sa simti cu adevarat asa ceva, dar stii ca te cunosc foarte bine. indragosteala apare imediat, dragostea e concluzia ei.

il vezi pe el si il adori. ii vezi si pe ceilalti, ii admiri, te simti importanta pentru ca te curteaza, insa el e doar al tau si in fiecare zi incepi sa te convingi ca te merita. e altfel, stii acest lucru. eu nu am avut curajul sa ti-o zic, dar te-am aprobat.

intr-un final ai ajuns acasa destul de tarziu, obosita, dar bucuroasa as zice… maine e  o alta zi, o noua zi din restul vietii tale 🙂