Poșta Română

De o perioadă de timp, o parte din viață mi-o petrec la Poșta Română. Nu pentru că, din neșansă, m-aș fi angajat acolo, ci pentru ca trimit colete și sunt nevoită să stau deseori la cozi. Am reușit să mă lămuresc, între timp, care ar fi orele potrivite pentru a evita aglomerația, dar cum punctualitatea nu prea reprezintă ceva care să mă reprezinte, mai dau rateuri uneori.
Așadar, ce vreau să spun despre angajații Poștei Române este faptul că sunt cei mai triști oameni cu care am interacționat vreodată. Sunt mereu scârbiți de ceea ce fac, de locul în care sunt sau de oamenii care îi deranjează cu întrebări, stupide, probabil din punctul lor de vedere, dar logice pentru noi ăștia cu capul pătrat. Ștampilele alea extrem de zgomotoase îmi sparg creierii de n ori, mai exact de cate două ori înmulțit cu toți oamenii care sunt înaintea mea. Si daca mai am și ghinionul să mă ” împrietenesc “, stând la coadă,  cu oameni nevorbiti, e clar ce mă așteaptă. Să nu mai spun de cum arăta clădirea în sine, probabil că este nerenovata de pe vremea răposatului.
În ceea ce privește timpul de livrare, nu mă pot plânge foarte tare. Durează, în general, două zile, indiferent de orașul din care este destinatarului. Chiar și dintr-un sector în altul al Bucureștiului durează tot două zile? De ce? Nu aș putea spune. Probabil coletul dă o tură pe la Brăila și apoi se întoarce. Cine știe?!
Prețul, în schimb, este unul accesibil pentru cumpărător și, din acest motiv, suntem tot mai mulți care, vrem nu vrem, apelam la acest serviciu.
Despre curierul rapid, în articolul următor 🙂 Nu este fără pată nici el, indiferent de firmă.
Tu cum zici că îți petreci timpul? Tot pe la Poșta Romană? 😀

image

Advertisements

Punct şi de la capăt

E groaznic tot ceea ce se întâmplă în ultima vreme în lume.

La sfârşitul lunii octombrie m-am întors dintr-o vacanţă minunată şi îmi doream  să ajung acasă să pot scrie un articol interesant despre tot ceea ce am trăit acolo. Mă gândisem la un moment dat să mă apuc serios de scris un jurnal de călătorie care să fie util şi altora care vor să meargă în locurile pe care le-am vizitat până acum. De obicei mă documentez mult înainte de a alege o destinaţie mai îndepărtată şi astfel cred că şi experienţele mele ar putea fi utile pentru alţii. Aşadar am plecat pe 13 octombrie, într-o zi de marţi, şi cu toate că nu sunt superstiţioasă, m-am gândit la un moment dat la ceva groaznic. Din fericire totul a fost bine şi am revenit acasă după două săptămâni de relaxare.

Am amânat, ca de obicei, ziua în care să mă apuc de scris, până când pe 30 octombrie s-a întâmplat ceea ce ştiţi cu toţii, în Colectiv. Am citit toate articolele posibile în tot acest timp şi am evitat să comentez ceva. Am încercat să înţeleg de ce, cum şi în ce fel s-au petrecut lucrurile. Am avut impresia că cineva cunoscut s-a aflat acolo, dar până în acest moment nu am aflat ceva. Am fost complet pierdută. Şi acum sunt încă şocată şi sper să se fi terminat veştile rele.

Am fost foarte rar în cluburi la concerte şi am preferat să merg în săli de spectacol sau în aer liber. Îmi plac piesele de teatru şi savurez cu plăcere o piesă bună, indiferent de starea de spirit cu care păşesc în sală. Ştiu sigur că la plecare voi fi cu bateriile încărcate. Ies rareori în centrul vechi, dar atunci când o fac, nu stau să cercetez prea mult locaţia, nu că ar conta foarte mult, având în vedere că majoritatea pub-urilor şi cluburilor sunt localizate în clădiri care stau să pice.

Nu mi se pare normal ca, adevărate bombe cu ceas, să fie deschise publicului larg, în condiţiile în care, inconştient, majoritatea plăteşte un bilet către moarte. Sala Palatului, Teatrul Nottara şi majoritatea clădirilor din centrul Bucureştiului au grave probleme. Sunt locuri în care mergeam cu entuziasm şi  savuram cu plăcere fiecare moment.  Suntem responsabili de faptele noastre şi nu sunt absurdă atunci când vine vorba despre lucruri iminente. Dar atunci când alţii sunt responsabili, mi se pare normal să se facă ceva. Cu toate că nu îmi doresc un Bucureşti pustiu, sunt de acord ca toate clădirile cu risc mare de prăbuşire sau cele care nu  sunt avizate din punct de vedere legal, să fie închise.

Despre ceea ce s-a întâmplat la Paris, nu am ce să spun. Îngrozitor!

Ştiu că oricând şi oriunde mi se poate întâmpla ceva, dar nu pot să trăiesc cu teamă la fiecare pas.

Apropo de asta, mâine plec la Roma… Sper să mă şi întorc 🙂

Să auzim numai de bine!

DSCN4341

Început de toamnă

Scriu din ce în ce mai rar şi de fiecare dată când mă decid să mai postez ceva, mă apuca o nostalgie inexplicabilă. Astăzi poate că este de vină vremea rece de afară. În casă este cald şi bine, dar norii negri întunecă totul în calea lor. Sau poate că doar răceală este vinovată.

În majoritatea articolelor mele am scris despre oamenii din jurul meu, aşa cum i-am perceput în anumite momente.

Pe parcursul vieţii cunoaştem o mulţime de oameni. De unii ne ataşăm involuntar, iar pe alţii îi respingem aparent fără motiv pentru că pur şi simplu nu ne face plăcere prezenţa lor. Se întâmplă uneori că unii dintre cei de care ne-am ataşat să ajungă într-un punct în care să ne respingă şi asta să ne provoace indignare şi poate chiar suferinţă. De asemenea, se întâmplă şi ca totul să fie natural şi firesc, iar drumurile noastre să se despartă fără motiv, dar într-un mod liniştit şi uşor de uitat. În cele mai multe cazuri nu suntem capabili să empatizăm şi suntem foarte egoişti. Anii trec şi ajungem să ne reîntâlnim cu toţii, în diferinţe momente în care nici nu ne aşteptam. Cum reacţionăm? Ciudat. Timpul îşi pune amprenta asupra tuturor, iar experienţele de viaţă la care suntem supuşi ne schimba modul de a gândi, de a acţiona, de a simţi.

Reacţionăm întotdeauna diferit, chiar şi în situaţii asemănătoare şi unii dintre noi sunt cu adevărat jucători. Viaţa nu este o glumă, dar sunt momente în care chiar trebuie să luăm totul în râs. Reîntâlnirile întâmplătoare cu oameni uitaţi de vreme ne transforma în actorii unui film bun sau foarte prost, depinde doar de noi. E foarte interesantă reacţia noastră, evidentă şi reprimată în acelaşi timp, de teamă de a fi judecaţi greşit. Suntem oameni şi simţim, chiar dacă uneori ne-am dori să fim imuni şi atunci când ne doare sufletul. Ochii sunt singurii care nu mint, cu siguranţă, iar o privire ţine locul milioanelor de cuvinte. E amuzant şi e şi ciudat în acelaşi timp. Viaţa este plină de întâmplări frumoase şi de întâmplări urâte, dar indiferent de natura lor, toate sunt păstrate într-un loc în sufletul nostru.

apus de soara rhalooka blog

Gânduri bune

După atâtea luni hai-hui, am reuşit să mai trec şi prin ograda mea şi vreau să vă împărtăşesc o veste minunată. De pe data de 5 mai sunt mătuşică de fetiţă. Sora mea a adus pe lume o fetiţă foarte drăguţă pe care o iubesc enorm.

În viaţa mea s-au întâmplat multe lucruri frumoase şi sunt foarte bucuroasă. Am în continuare planuri de viitor, dar mă declar mulţumită şi de prezent.

În calitate de manager al brandului Quilling for You vă anunţ că am reuşit să finalizăm toate demersurile legale, iar din martie suntem în regulă cu toate cele. Urmează să lansăm produse speciale şi de asemenea, un magazin online accesibil tuturor.

Am avut o perioadă aglomerată în care am finalizat cursul de modelaj, început încă din octombrie 2014. Apoi am participat un concurs cu idei de afaceri şi, din fericire, am şi câştigat.

Promit să trec mai des pe aici pentru că îmi este sincer dor să vă mai povestesc una – alta 🙂

Până atunci… priviţi viaţa în culori!

felicitare quilling irina 13 mai

Idei pentru o nuntă reuşită

Aşa cum am promis, am decis să vă dezvălui secretele unei nunţi reuşite, în urma experienţei trăite de curând.

Înainte de a detalia fiecare serviciu cu care am colaborat, vreau să vă fac unele recomandări esenţiale:
– Încercaţi să realizaţi tot ceea ce vă doriţi, să veniţi cu elemente noi pe parcursul serii pentru a crea o nuntă personalizata şi de ţinut minte de majoritatea persoanelor. Nu uitaţi că totul trebuie să vă reprezinte şi nu trebuie să faceţi ceva ce nu vă este comod pentru că cei din jur vor observa asta.
– Programaţi nunta cu cel puţin 6 luni înainte şi de preferat într-o zi de sâmbătă. Meniul este mai ieftin duminică, însă riscaţi să primiţi mâncarea rămasă de la nunta de sâmbătă. Ştiu un exemplu concret şi vă sfătuiesc să puneţi preţ pe calitate şi nu pe economie. Dintr-o nuntă de rând nu aveţi cum să vă îmbogăţiţi, oricât aţi visa la acest lucru. Noi am programat nunta cu 1 an şi jumătate înainte, dar timpul parcă tot nu a fost suficient pentru a pune totul la punct, aşa cum ne-am dorit. Foarte mult timp ne-a luat pentru pregătirea mărturiilor. Invitaţiile, cardurile de masă şi meniurile au fost realizate tot de către noi, însă nu au necesitat foarte mult timp în comparaţie cu mărturiile. Voi reveni cu un articol special pe această temă.
– Alegeţi cu atenţie colaboratorii: restaurantul, formaţia de muzică sau dj-ul, aranjamentele florale, echipa foto-video şi bineînţeles biserica. Încercaţi să vă alocaţi un buget anume de la început sau bazaţi-vă pe câteva rezerve. Fiţi siguri că pe parcursul organizării vor apărea cheltuieli suplimentare pe care nu le puteţi evita.
– Notaţi absolut orice: pe lângă schiţarea planului întregii nunţi, axaţi-vă şi pe detalii. Notaţi tot ceea ce vă doriţi să nu uitaţi, cu cine vreţi să faceţi poze, când şi unde de exemplu. Menţionez partea cu pozele pentru că eu am avut o mare problemă cu acest aspect. Am regretat enorm că pe unele momente nu le-am imortalizat aşa cum visam. Am avut frământări şi insomnii pe această temă, chiar dacă poate parea absurd, însă acea zi este unică şi nu se poate repeta. M-am liniştit atunci când am primit pozele şi am aflat că de fapt există multe poze despre care nu îmi aminteam că ar fi fost făcute. Aşa că ţineţi minte acest aspect dacă pentru voi este important să rămâneţi cu amintiri palpabile pentru totdeauna.
– Solicitaţi ajutor doar familiei şi persoanelor foarte, foarte apropiate. Evitaţi să apelaţi la diverse persoane pe care le considerate oarecum apropiate să vă ajute în organizare, mai ales dacă aveţi “antecedente” împreună din trecut. “Omul îşi schimbă părul, dar năravul ba” este un proverb care se aplică foarte bine în acest caz. Nunta voastră este foarte importantă şi nu se merită să vă indispuneţi din cauza răutăţilor şi invidiilor unora şi altora.
– Încercaţi să stabilit un program al zilei cât se poate de lejer. Luaţi în calcul o posibilă întârziere la biserică, mai ales dacă alegeţi o biserică mare din Bucureşti, unde sunt mulţi doritori. Noi am greşit în acest privinţă şi am întârziat destul de mult la restaurant.
– Stabiliţi cununia civilă în altă zi cu nunta. Vă ajuta mult să aveţi în ziua nunţii un eveniment în minus.
– Fiţi siguri că mulţi dintre cei invitaţi nu vor răspunde afirmativ la ultima strigare, chiar dacă iniţial s-au arătat foarte încântaţi şi hotărâţi. Toţi cei care au făcut nunţi ne-au spus asta, dar nu am vrut să credem că e valabil şi în cazul nostru, însă chiar a fost. Am avut noroc pe de altă parte pentru că oamenii care au confirmat au venit absolut toţi. Insistaţi să primiţi un răspuns cert cu o săptămână înainte de nuntă. Pentru siguranţă, confirmaţi la restaurant cu 10 persoane în minus.

Nu ştiu dacă am reuşit să schiţez cele mai importante aspecte, dar cu siguranţă am menţionat o parte dintre ele.
Nu trebuie ignorată vestimentaţia. Mergeţi la târgurile de nunţi pentru că acolo găsiţi foarte multe modele într-un singur loc, astfel că economisiţi mult timp. Alegeţi prima zi de târg sau ultima. De obicei sâmbătă, adică în cea de a doua zi, este nebunie şi cu siguranţă veţi pleca acasă plini de nervi şi dezamăgiţi. Unele reduceri sunt de luat în seamă în cadrul târgurilor, însă nu mergeţi pe acesta idee. Eu mi-am ales rochia de la ultimul târg la care am participat, însă am preferat să mă mai gândesc şi m-am dus ulterior să o comand, din magazin. Reducerea de la târg era de 200 ron, însă nu îmi pare rău că am ratat-o. Trebuia să fiu convinsă că este rochia potrivită pentru mine.

Înarmaţi-vă cu răbdare, alocaţi timpul necesar pentru tot, căutaţi să fiţi cât mai creativi şi nu uitaţi să vă distraţi în seara cea mare.

Casa de piatră!

Pregătiri