Martie

martie.

suntem in luna martie. au trecut deja 2 luni din acest an. luni de bucurie, de dezamagire, de tristete, de asteptare si…

am invatat sa ma ascult, am invatat sa ii ascult si pe ceilalti, sa ma apar de rautatile din jur, sa ii ajut pe cei care ma vor aproape si sa ii marginalizez doar pe cei care ma ranesc si ma injunghie pe la spate atunci cand incep sa am mare incredere in ei, am invatat ca trebuie sa am grija in tot ceea ce fac…

am observat ca fiecare om pe care l-am cunoscut avea cate un motto dupa care se ghida in viitorul apropiat, sau pe tot parcursul vietii.  este foarte amuzant faptul ca multi doar dau impresia ca sunt fermi in hotarari, ca se bazeaza pe acele principii predefinite de motto-ul vietii lor, dar de fapt, nu sunt decat jucatori dintr-o piesa ieftina de teatru 😀 “eu nu suport mincinuna, deci nu mint”, “tratez omul asa cum as vreau sa fiu tratat la randul meu”, “eu sunt tanar si vreau sa ma distrez. drugs, sex and rock’n’roll ce mama ma’sii”, “interesul poarta fesul”. ma amuz teribil ascultandu-i. multi nu stiu ce spun si par a fi rupti din vremea lui Caragiale. ma simt postat intr-un cadru haotic si grozav de amuzant. am de a face cu oameni veniti parca de pe alte meleaguri, oameni care traiesc in permanenta in lumea lor. ma agit, ma enervez, simt ca nu mai pot respira intr-o asemenea tensiune si, abia dupa ceva vreme, constat ca totul e o parodie facuta de voluntari, de niste papusi din carpe, manevrate de societatea in care traim.  nu ma exclud din acesta “mirifica” panorama si imi dau seama ca neputinta de a evada, influenta unei persoane care ma manipuleaza istet, fara ca eu sa constientizez ce se intampla de fapt cu mine, zarva care se creeaza in jur, nu sunt decat rezultatele filmului penibil in care sunt si eu personaj secundar. acum insa am fost “concediata” (adica mi-am luat concediu, cum ar spune Buzdugan) insa imediat “angajata” intr-un alt loc, caci oferte se gasesc frecvent. nu stiu cat de bune, dar se gasesc… mi se pare ca, incercand sa privesc din afara totul, sunt la circ si nu pot inca sa dresez animalele cu care trebuie sa fac spectacol. e posibil sa reusesc destul de repede sau sa le cad prada si nimeni sa ma mai poata salva.

optimismul m-a ajutat mereu. am mers impreuna pe cele mai lungi si obositoare carari, am urcat munti si am innotat in marile lumii, am  cazut si ne-am ridicat unul pe celalalt.am fost impreuna mereu. insa l-am parasit din nestiinta. acum  se lupta cu pesimismul care m-a cam acaparat si incearca sa il invinga. ii sunt alaturi si sper sa ma recupereze teafara si nevatamata.

“In zborul tau

ce inspre nemurire

te duce

si inspre neuitare,

alai de ingeri

vin sa te petreaca,

sa iti aline dorul

de visare,

iar lacrimile celor dragi,

ramasi departe,

sa le preschimbe-n chihlimbare,

sa-ti lumineze zborul

spre inalt

si dincolo de nori

-spre tine-

sa te avanti in ultimul asalt.”