Omul in gri

te-ai trezit mai devreme decat de obicei, privesti pe ferestra si vezi ca totul pare sa se schimbe in ochii tai inlacrimati.

nu poti sa iti dai seama ce se intampla cu tine, pari dezamagita de cursul zilelor si te gandesti ca trebuie sa faci ceva pentru ca vremea sa fie mai blanda cu tine. si nu te mai alina amintirea zilele trecute ca altadata…te-ai luptat mult prea mult cu tot ceea ce presupune trecut si nu un prezent continuu asa cum credeai pe acea vreme. ai iubit, stiu asta….am vorbit de multe ori despre tot ceea ce simteai si stii ca te intelegeam si te sprijineam. dar a venit timpul sa realizezi ca totul a trecut, multi ani s-au revarsat peste voi, certuri si iar certuri, priviri dubioase, grele, dar pline de afectiune uneori. iti trezea acelasi sentiment ori de cate ori il auzeai, il priveai sau doar vorbeati pe messenger. el a fost prima ta dragoste. SINGURA! esti de parere ca nu il vei uita niciodata, ca a insemnat mult prea mult pentru tine si nu ai fost “capabila” sa il tii langa tine in continuare. te contrazic! oamenii vin si pleaca foarte usor din viata noastra. mereu alte lucruri, alte trairi, alte intrebari, niciun raspuns. lumea parca graviteaza in jurul nostru. bucuriile de ieri par a deveni deceptiile de azi, speranta de maine se va tranforma in iluzia unui nou inceput. nu vom intelege vredata  de ce trecutul se revarsa mereu asupra prezentului. trebuie sa te gandesti mereu ca si “ei” sunt niste simpli oameni ca si noi, fara vreo putere exceptionala ca in basm 🙂

cand eram in liceu stii prea bine ca majoritatea am scris pe ultima pagina a caietului citatul:

“Am respirat adand sufletul tanar al zorilor si am inteles ca totul e trecator in iubire, ca ma cheama o viata noua, alta viata…un ideal care nu te inseala ca o simpla pereche de buze. “

destept om acest Camil Petrescu 🙂
ai incredere in tine. eu oricum am!

p1050568

Advertisements

One thought on “Omul in gri

  1. Si pentru mine Camil Petrescu a fost autorul tineretii mele;)) Si stii ce mai zicea el? “Nu e nicăieri început şi sfârşit clar… lucrurile se nasc şi mor unele în miezul celorlalte. Poate de asta ne e atat de greu sa distingem prezentul de trecut…pentru ca exista oameni care continua sa faca parte din viata noastra chiar si atunci cand au incetat sa-si mai faca simtita prezenta…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s