in noptile albe…

mi se intampla adesea sa nu pot sa dorm…sa ma tot gandesc la fel si fel de lucruri, sa desfac firul in mii si mii de parti si sa nu imi explic ce se petrece cu mine…

am constat ca “tehnologia” a inceput sa ocupe mult prea mult timp in viata. totul se poate rezuma la un PC conectat la internet din care messegerul nu poate lipsi, telefonie mobila cu discutii interminabile cu prieteni actuali, prieteni uitati de vreme de care insa ne aducem aminte cu drag si ne preocupam de existenta lor si multe alte aspecte “mai putin” importante.

zilele trecute am reusit sa vorbesc cu EA. trecusera multe luni peste noi. am realizat pentru inca o data cat de neputincioasa pot sa fiu in fata problemelor pe care le are. imi dau seama cat de nefericita a putut sa fie mereu, dar niciodata nu a decazut, mereu a incercat sa se descurce singura si a reusit atat cat a putut. insa, rolul parintilor nu poate fi ocupat de nimeni.
cred ca am stiu asta mereu, dar nu intotdeuna am avut capacitatea de a aprecia.

am si am avut o viata frumoasa in esenta sa. 🙂

nu o sa pot uita vreodata acei ani ai copilariei in care obisnuiam sa plec la tara la bunici. aveam curtea plina de copii si ne jucam mereu…. cat puteam sa ii terorizez cu jocul meu “de’a scoala” 🙂 eram cu totii in vacanta si eu ii puneam sa scrie, le dadeam lucrari, note…era asa de serioasa treaba pentru mine pe atunci…cred ca imi placea scoala prea mult 🙂
acum toate acestea au disparut…sarbatorile nu mai au farmecul de altadata…parca ma apuca nostalgia in preajma lor, in nici un caz nu mai este bucuria magnifica de atunci…

au trecut 7 ani de cand multe s-au schimbat in viata mea…oameni dragi au “plecat” (insa panoul de la beci o sa ramana mereu ca o dovada a vremurilor fericite in care eram cu TOTII), a urmat liceul plin de peripetii, bacalaureatul (un pas extrem de important si greu in acelasi timp…chiar nu as mai vrea sa dau timpul inapoi si sa-l mai dau o data), admiterea la facultate….si iata-ma si cu prefixul schimbat….am 20 de ani…o varsta cu care nu ma pot obisnui nici acum, cu toate ca in curand voi face 21 😦

e lesne de inteles de ce ne hranim cu amintiri…poate pentru ca in fiecare zi ne dam seama ca ceea ce am avut candva, nu vom mai avea niciodata, ca mereu se perinda prin “fata” noastra noi si noi experinete care ne intaresc convingerile…

p1053608

Advertisements

3 thoughts on “in noptile albe…

  1. ……si cate o sa se mai schimbe si cate se vor mai intampla…si ne vom da seama la un moment dat cand ne vom privi in oglinda …ca suntem altii..poate mai puternici, poate asa cum ne-am visat in cele mai frumoase vise….
    cu siguranta asa este…..

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s