In luna iulie, acum aproape 23 de ani, eram in pantecele mamei mele. Ma gandesc la acele momente si mi-o imaginez pe mama extrem de emotionata. Imi povestea ca statea numai pe jos de caldura, nu mai putea sa ma mai care, saracuta. Stiti cum erau lunile iulie si august in urma cu ceva timp…in nici un caz ca acum, ca azi, ca ieri…
Am venit pe lume la ora 00:00 pe data de 30 iulie. Desi se asteptau sa fiu baietel, se pare ca dorinta nu li s-a indeplinit. Mami credea ca tatalui meu ii parea rau ca nu sunt baietel, insa tata nu a recunoscut asta nici in ziua de azi. A venit la mama cu un buchet mare de gladiole si s-a bucurat de reusita ei, de reusita lor de fapt.
De fiecare data cand vine ziua mea si primesc gladiole de la cunostintele mele, ma gandesc la acea zi, cand am vazut lumina zilei.
Pentru o femeie este o adevarata realizare atunci cand devine mama. Pentru intrega familie este o minune.
Am noroc de o familie minunta si unita!
De fiecare data cand vad un bebelus impreuna cu familia sa, ii zambesc si ma gandesc la momentul in care o sa fiu si eu parinte. Ma cutremura gandul acesta…
Nu e usor sa cresti un copil, mai ales in zilele noastre, insa motivatia este mult prea puternica si reusita pe masura.
Rhalooka's Blog 
You must be logged in to post a comment.