A fost odata un barbat caruia ii murise sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu… Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
– Ce vei face? o intreba sora ei.
– O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
– Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
– Depinde de tine, fiindca e in mainile tale!
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Rhalooka's Blog 
Foarte frumos. E prima oara cand dau de aceasta poveste si m-am gandit ca e scrisa de tine, desi am observat ca o gasesc mai peste tot, astfel tragand concluzia ca e o povestire cu talc.
Oricum, citatul de Umberto Eco e superb.
Sa ai o zi buna, iar daca si tu scrii, e perfect
Multumesc! Am cateva articole preluate, dar in rest sunt scrise de catre mine.
Ma bucur ca, in mare, iti place blogul meu!
Te mai astept pe aici! 🙂
Cu drag 🙂
🙂