mi-e dor de mare, mi-e tare dor…
vreau sa ma trezesc devreme, sa merg la plaja, sa ma bronzez si sa scap de culoarea alba-alba-alba a pielii mele.
vreau sa ma rasfete razele periculoase ale soarelui de dupa-amiaza, sa ma balacesc nebuneste in marea plina de alge si sa stau chinuita pe plaja plina de scoici si pietre 😀 NUUUU! am gresit 😀 😀 😀 AICI plaja este frumoasa cu nisipul fin, marea este limpede si linistita, soarele este bland…
de la o vreme incep sa visez frumos si ma trezesc speriata ca dintr-un cosmar, insa marea ne salveaza de multe lucruri.
daaaa..si eu vreau la mareeee
vreau sa fiu bronzata …si vreau sa simt nisipul fierbinte sub talpi…si vreau sa aud valurie si sa intru imbracata complet in mare…si sa simt iar cat de tare poate sa fie cand iesi din apa si simti hainele ude lipite de tine si de abia te poti misca in blugii uzi :))
mai e atat de putin pana ajung iar la mare..mai putin de o luna..abia astept!!
Ce vechi este acest articol 🙂
Ma amuz cand vad ce maniera aveam de a privi lucrurile 🙂
Daca voi scrie un articol despre mare in curand, cu siguranta voi avea o alta perspectiva.
Marea ne face sa vedem lumea altfel si ne mai spala sufletul patat de “noroi”
E minunata….iar rasaritul pierdut in valuri ne face sa tresarim de placere.