duminica Floriilor

e o zi mare, e Duminica Floriilor, mai e o saptamana pana in Paste si simt deja febra sarbatorilor.

mi-e dor de mama, de tata, de casa de la tara, de toti cei apropiati. mi-e dor de patul de acasa si de imbratisarea mamei. m-a apucat iarasi melancolia…

simt ca nu imi mai gasesc locul aici, am atatea de facut si nu mai am forta necesara sa le duc la bun sfarsit. simt ca am nevoie de o vacanta, de liniste, de caldura celor dragi. ma simt plictisita de tot si de toate, nu mai gasesc refugiu in ceva anume.

imi place atunci cand sunt antrenata in activitati care ma suprasolicita, tocmai pentru ca nu am timp sa ma gandesc la ceea ce ma preocupa cel mai tare. insa acum, am lasat totul de o parte si am stat singura, eu cu mine, si am rememorat scene din trecut, lucruri pe care nu pot sa le uit cu toate ca nu le mai am.

nu sunt nehotarata, stiu ce vreau de ceva vreme, insa nu pot sa realizez. trebuie sa imi incarc bateriile si sa merg vesela si increzatoare mai departe. asa am fost mereu, nu am de ce sa ma plafonez acum, sa ma victimizez si sa ma simt inutila.

trebuie sa lupt si trebuie sa reusesc!