Buna dimineata, soare!

vine primavara, stiati?

astazi m-am convins ca vremea incepe sa tina cu mine, cu noi (toti). am iesit pe balcon si am vazut cat de frumos se vede soarele printre norii plumburii. primavara vine precum o regina pe un taram parasit. nu are cine sa ii intinda covorul rosu, iar ea, de teama unui atac din partea oamenilor uitati de vreme prin acele locuri, vine incet, incet, apoi se mai retrage. isi face curaj si iarasi incearca sa paseasca, dar iar se retrage. dupa multe incercari, se hotaraste sa ramana sa acapareze intreg tinutul.

aseara am vazut soarele. da, soarele, nu luna. cand te simti implinit pentru o clipa, cand ai impresia ca nimeni nu iti poate lua ceea ce simti ca ai deja, cand totul parca se invarte in jurul tau, atunci cu siguranta vei vedea soarele. era deja 4:16 si ar fi trebuit sa dorm. si stomacul imi dadea semene. tipa cat putea la mine. mi s-a facut mila si am zis…hai sa dormim. imi era teama de ziua care urma sa vina, dar nu vroiam sa incept iarasi sa privesc in urma, sa ma cutremur, sa incerc apoi sa uit tot si a doua zi sa aflu faptul ca m-am nascut la 20 de ani.

acum stiu doar atat: aseara am simtit ceva minunat 🙂

“Te-am vazut,

intr-o clipa de liniste,

dincolo de mastile

orgoliului tau

si,

privind in sufletul tau,

erai unul cu mine…”

Leave a comment