Poate ca ar fi trebuit sa incep acest an cu un alt articol, insa unele dintre bucuriile pe care le-am avut la inceput de ianuarie, au ajuns sa fie umbrite de crudul adevar pe care il dezvaluie urmatorul cantec.
31.12.2011
Iata-ne in ultima zi din anul 2011!
Pentru mine, 2011 a fost un an linistit, plin de iubire, in primul rand. A fost anul in care mi-am gasit linistea sufleteasca, mi-am descoperit cu adevarat sufletul pereche si am inceput sa privim impreuna catre viitor. Nu stiu la altii cum e, dar la mine a fost nevoie de un an si jumatate pentru a avea o certitudine in aceasta privinta.
In 2011 am fost si norocoasa si am castigat o excursie la Bruxelles. A fost o experienta de neuitat din toate punctele de vedere. A fost o realizare, de ce nu?!
Am vizitat o buna parte din tara mea draga, Romania. Am descoperit o multime de locuri extraordinare si m-am simtit pe alta lume.
De asemenea, octombie 2011 a insemnat prima zi din ultimul an de facultate, de stundetie, de masterat. Deja 2012 o sa aduca un simplu statut de adult, fara benificiile anterioare 
Tot in 2011 am devenit pentru prima data matusica. Am o nepotica tare dragalasa pe nume Sara Maria. De asemena, tot in 2011 s-a casatorit o prietena buna, ea dand tonul evenimetelor de acest gen din cercul meu de prieteni, iar in februarie o sa aduca pe lume un baietel. A fost cu adevarat harnicuta 
In septembrie 2011 parintii mei au facut 31 de ani de la casatorie si am petrecut acest eveniment, impreuna, la munte . M-a bucurat excursia pe care am facut-o pentru ca o meritau cu desavarsire.
Multumesc lui Dumnezeu ca si in acest an ne-a lasa pe toti la masa de Craciun, am bunicii, parintii si sora sanatosi si sper sa fim asa mult timp inainte. Iar tu, dragul meu, sa ramai mereu asa cum te stiu: vesel, bun si iubitor! Te iubesc!
In loc de incheiere, dorec tutoror multa sanatate in primul rand, fericire, noroc si voie buna!
La multi ani 2012!
Asa, ca de sfarsit de an…
Da vina pe:
Vantul care iar iti sufla in buzunare
Masa care-i plina de pahare goale
Bass-ul care-l simti vibrand in difuzoare
Oliver, ca iar loveste toba mare
Soarele care din nou vrea sa rasara
Lumea care nu se satura sa sara
Jack si Gin, ca inca nu ti-ai rupt capu’.
CRBL
Si-mi vine cateodata s-arunc cu grijile, problemele
Cu mainile,
Sus in aer…
………….
Si stiu ca-ti vine cateodata sa zbieri,
Tie nu-ti place sa ceri
Si daca plangi sa n-o faci,
Sa n-o faci pentru ziua de ieri,
Sa nu plangi, sa nu plangi pentru ziua de ieri
Ca maine e o noua zi
Si trebuie sa speri!
Non STOP
Te iubesc non stop
Mă tot calci pe nervi
Zi şi noapte într-una, în ultimul hal
Dar sunt nebun după tine complet, paradoxal
Cred că iubirea mea nu este oarbă,
Este extrem de naivă, atâta tot
Am coşmaruri cu tine, simt că o să-nebunesc
Dar cu toate, cu astea te iubesc, te iubesc non stop
Când eşti stresantă (non stop)
Şi aberantă (non stop)
Şi importantă (non stop, non stop)
Te iubesc non stop
Când fugi cu cardul (non stop)
De ce iubesc Romania?
Ne aflam deja la jumatatea lunii decembrie, timpul se scurge cu repeziciune si constat cu stupoare ca a mai trecut un an, un an din restul vietii mele. Pentru ca nu am avut timp sa spun, in scris, “de ce iubesc Romania” pe 1 decembrie, o fac acum:
Iubesc Romania pentru ca este tara mea, intai de toate si tot ceea ce imi apartine e inconjurat de iubire neconditionata.
Iubesc Romania pentru ca este o tara frumoasa si are oameni frumosi in ea.
Iubesc Romania pentru ca are Marea Neagra, Delta Dunarii, Defileul Dunarii, Transfagarasanul, Transalpina, creatiile lui Brancusi, Cimitirul Vesel si multe multe alte locuri minunate.
Iubesc Romania pentru ca are manastiri si biserici frumoase pline cu oameni credinciosi si simpli.
Iubesc Romania pentru ca are o facultate foarte frumoasa precum cea de Asistenta sociala in care exista profesori de calitate si oameni dedicati meseriei lor.
Iubesc Romania pentru ca m-a educat si m-a facut un om mare. Ea mi-a deschis si mi-a inchis usi, m-a invatat sa fiu egoista si altruista, slaba si puterica, rea si buna, lenesa si ambitioasa…
Iubesc Romania pentru ca imi tine constiinta treaza non-stop.
Iubesc Romania pentru ca… si ea ma iubeste
Ce ştiaţi despre Bucureşti?
1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.
2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret.
3. Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.
4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport
5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.
8. Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
9. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
10. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
11. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.
12. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.
Dincolo de cuvinte
“Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.
Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme – traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.”
Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford
Un an
E octombrie cu frig si ploaie. Aceasta vreme ma duce cu gandul departe, la anii trecuti, la timpul care s-a scurs cu repeziciune.
Parca acum paseam cu timiditate in anul 1 de faculate. Era cald si frumos afara, iar campusul din Grozavesti rasuna de bucurie. Eram noi, studentii de anul 1, vizibili de la o posta. Eram necopti, veniti din sanul familiei si aruncati in agitatia Bucurestiului.
Imi amintesc cu nostalgie de noptile albe petrecute prin cluburile din Regie. Eram nerabdatoare sa socializez si sa descopar locurile despre care stiam doar de la cei mai mari. Atunci am cunoscut-o pe “mamaia”, colega mea scumpa de camera. Am avut mare noroc cu ea pentru ca a fost exact dupa sufetul meu si, cu toate ca au trecut 4 ani, prietenia dintre noi e tot mai puternica. Pot spune ca a fost si este cea mai buna prietena a mea, singura care nu m-a dezamagit.
La facultate m-am simtit extrordinar si acum sunt extrem de multumita ca am facut alegera cea mai buna. Ea m-a crescut mare!
A fost un an plin pe care, daca as putea, l-as repeta de nenumarate ori.
Insa timpul a trecut, poate in favoarea mea, iar acum sunt alt om. Am trecut peste visele copilariei si acum sunt mult mai realista, am scapat de fantomele trecutului si sunt foarte fericita, am invatat sa uit, sa iert, sa nu plec mereu capul la rautatile din jur. De asemenea am invatat ca oamenii sunt rai, invidiosi si capabili de orice, asa ca am invatat sa ma si apar.
A inceput ultimul an de facultate, de masterat de fapt, iar in iunie 2012 nu voi mai avea statutul de “student”.
Hmmmm….Studentie, dulce studentie…
