ACCEPT, deci gandesc!

intre 10-13 decembrie am fost la Poiana Brasov la un curs care mi-a atras atentie si la care am aplicat fara prea multe sperante ca voi fi si aleasa. din fericire am avut noroc si am avut sansa de a participa la “Introducere in problematica LGBT.” cu ce m-am ales? greu de exprimat in cuvinte, insa pot spune:  Traiasca ACCEPT, traiasca oamenii care gandesc pentru alti oameni!

Asociatia Accept

Asociatia ACCEPT este prima organizatie neguvernamentala de drepturile omului din Romania care apara si promoveaza drepturile LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, persoane transgender) la nivel national.

MISIUNE

Apararea si promovarea drepturilor persoanelor LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transgender) din Romania, ca drepturi ale omului.

VIZIUNE

O societate in care orientarea sexuala si identitatea de gen sunt considerate simple caracteristici ale fiintei umane.

SCOP

Schimbarea mentalitatii privind LGBT din Romania.

VALORI

1. Respectul fata de drepturile omului.

Respectam dreptul la demnitate personala si de grup.

2. Respectul fata de diversitate.

Consideram fundamentala respectarea convingerilor, a valorilor, a sentimentelor si a identitatii.

3. Respectul fata de propria persoana si fata de comunitatile din care facem parte.

Sustinem si incurajam afirmarea identitatii si respectul de sine.

Actionam cu profesionalism.

Promovam principiile transparentei institutionale.

4. Combaterea intolerantei si a discriminarii fata de persoane si de grupuri pe criteriul orientarii sexuale si al identitatii de gen.

OBIECTIVE

• apararea prin toate mijloacele legale a persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor fundamentale, asa cum sunt prevazute in Constitutia Romaniei si in tratatele internationale ratificate de statul roman;
• educarea societatii si mass-media cu privire la LGBT;
• organizarea de actiuni pentru respectarea drepturilor si libertatilor persoanelor LGBT;
• dezvoltarea solidaritatii intre membrii comunitatii LGBT;
• colaborarea cu organizatii care promoveaza interesele minoritatilor;
• dezvoltarea de servicii care raspund nevoilor specifice LGBT din Romania.

Craciun si Mos Craciun

Craciunul a luat “nastere” in secolul al-IV-lea cand Biserica Crestina a hotarat ca este necesar sa eclipseze sarabatoarea nasterii zeului Soare din traditia paganilor cu un alt eveniment important. Au hotarat astfel ca la data de 25 decembrie sa se sarbatoreasca nasterea lui Iisus Hristos, desi se pare ca aceasta ar fi avut loc spre sfarsitul iernii si nu la inceput.

Treptat, Sarbatorii Nasterii Domnului i s-au adaugat mai multe obiceiuri – Mos Craciun, bradul de Craciun. Obiceiul de a avea un brad nedecorat de Craciun a aparut in Germania patru secole mai tarziu, dar avand acelasi scop: cel de a inlatura religia pagana din sanul unei civilizatii (de acesta data fiind vorba de celti). Celtii adorau stejarul, drept simbol al invierii naturii; sarbatoarea sa coincidea cu Echinoctiul de Primavara. Sfantul Bonifaciu a hotarat taierea stejarilor. Legenda spune ca, in cadere, stejarul a rupt toti pomii din jur, mai putin unul – bradul. Prin urmare, acesta a devenit noul copac sfant. Treptat, in ziua de Craciun in casele fiecaruia a inceput sa apara un brad neimpodobit. Cateva secole mai tarziu in brad au fost puse lumanari aprinse si mere coapte, iar mai tarziu beculete si instalatii elecrice – pentru simplul motiv ca erau mai practice si mai usor de folosit. Se pare ca Martin Luther, reformatorul protestant a fost cel caruia i-a venit prima data ideea de a decora bradul.

Mos Craciun

Despre Mos Craciun exista mai multe ipoteze: prima spune ca Mos Craciun ar fi de fapt Mos Nicolae. Acesta din urma avea obiceiul de a vizita in noaptea de 5 spre 6 pe cei cuminti si de a le oferi daruri. Insa zilele de 5 si 6 corespundeau cu sarbatoarea bradului din vechiul zodiac, prin urmare prezenta lui Mos Niculae a fost asociata cu bradul si deci si cu Craciunul. Unele popoare (precum romanii) au pastrat ambii “mosi”. In realitate exista doar unul. O alta varianta povesteste despre pastorul Craciun a carui sotie a primit-o in gazda (in grajdul sau) pe Fecioara Maria. Craciun s-a infuriat pentru decizia sotiei sale si i-a taiat mainile acesteia. Fecioara Maria insa i le-a lipit la loc. Vazand mininea, Craciun se converteste la crestinism si incepe sa faca o multime de cadouri slugilor sale.

Vascul

Vascul era o planta sacra in traditia mai multor popoare pagane. Era simbol al iernii, dar si al sarbatorii astfel ca desi convertiti paganii o foloseau in continuare de Craciun. Romanii au preluat obiceiul in ciuda impotrivirii Bisericii care ulterior s-a vazut nevoita sa accepte situatia. Obiceiul sarutului sub vasc apartine scandinavilor. Acestia asociau vascul cu zeita dragostei Friga, astfel incat se obisnuia sarutul atunci cand intalneau crengute de vasc.

Felicitarile de Craciun

In 1843 Sir Hanry Cole a comandat 1000 de felicitari pentru a le trimite cunoscutilor. Fara a-si dea seama a initial un obicei

Decembrie ‘09

a trecut atata vreme de cand nu am mai scris pe blogul meu drag.

am fost atat de ocupata incat nu am si uitat sa astern pe foaie ceea ce e/ a fost cu adevarat memorabil.

ninge. a nins si ieri, probabil ca o sa ninga si maine. e frig. e ger. vremea ne indeamna la odiha si meditatie. am facut atatea lucruri incat nu credeam ca o sa mai am timp sa rememorez si sa zambesc cu satisfactie. e incredibil cum in fiecare moment suntem pusi la incercare de viata, cum gresim si cum incercam sa ne indreptam lucrurile facute doar din neatentie sau din nestiinta.

avem o viata, o papiota de ata de care trebuie sa avem grija sa nu o incurcam prea tare, caci ne va fi  imposibil sa o descurcam apoi.

suntem intr-o continua invatare si incercare de izbutire in noi, in cei dragi, in viata noastra.

intotdeauna sarbatorile au fost, sunt si vor ramane o perioada de liniste in viata mea. un zambet stangaci in gerul iernii. un nas rosu de frig. o masa bogata. oameni dragi alaturi. bucurie si dragoste.

Craciunul meu este mereu altfel. lipsit de oamenii dragi care s-au dus SUS, de ritualul de pe vremea copilariei, de nestiinta pe cand eram doar un ghem de om. acum a devenit o vacanta mult asteptata, plina de ore interminabile de somn, de discutii serioase in ceea ce priveste anul urmator, de vizite nelipsite  la rudele dragi  si la bunicii ninsi de vreme. Craciunul s-a transformat intr-o perioada de liniste, deseori tulburata de teama ca, in anul care tocmai soseste, poate o sa fim si mai putini la masa.

Exit

In perioada 25-26 noiembrie, Teatrul Nottara a gazduit un eveniment inedit: Festivalul national de teatru al detinutilor – Exit.

109 detinuti devin actori pentru o zi

• La festival participa 10 trupe de detinuti din Penitenciarele Arad, Baia Mare, Bistrita, Botosani, Brasov, Cluj, Craiova, Galati, Iasi, Gherla, Oradea, Satu Mare, Targu Jiu, Targu Ocna, Timisoara si Poarta Alba.
• Trupa “MesajArt” din Penitenciarul Iaşi participa la Festivalul Naţional de Teatru al deţinuţilor EXIT, cu piesa “Haina de OM”, piesa scrisa de un fost detinut.
• Trupa “Fata Morgana”, formata din noua femei aflate in custodia Sectiei Exterioare Cluj-Napoca a Penitenciarului Gherla, participa la festival cu piesa “Casa Bernardei Alba”, de Frederico Garcia Lorca (regia Andreea Iacob). Piesa a putut fi deja vazuta la Studio “Euphorion” din cadrul Teatrului Naţional “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.
• Trupa “Medio Monte Circus” a Penitenciarului Baia Mare, formata din cinci persoane, participa la festival cu piesa “Caietul Albastru”, o prelucrare de Marian Ilea dupa povestirea lui Daniil Harms. Detinutii-actori din Baia Mare au lucrat sub indrumarea inspectorului principal Crina Suciu si a preotului inchisorii, Alexandru Nuszer.

In total, 109 de detinuti au urcat pe scena  si au devenit actori pentru o zi.

Festivalul National de Teatru al Deţinuţilor – “Exit” a fost organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în parteneriat cu Asociaţia Art Fusion, şi a fost finanţat cu suportul Comisiei Europene, prin Programul Tineret în Acţiune.

A fost o prestatie incredibila, o dovada ca acei “actori”sunt oameni care gandesc si pot face acel ceva care se numeste arta- lucru de care nu este capabil orice om “nepatat”. Delictul este ceva real, ceva recunoscut de inculpat in cele din urma, insa ireversibil. un infractor nu este neaparat un paria al societatii.

Cerceteaza si apoi fii capabil sa critici, corectule!

Nu e poveste

Este realitatea unui copil de 11 ani. În spatele uşii închise de la camera lui, copilul aude întâi umilinţe. Apoi palme, ţipete şi strigătele de ajutor ale mamei. Ţipetele mamei îl îngrozeau la început. Acum s-a obişnuit. Închide ochii şi se preface că nu aude. Se gândeşte la tractorul roşu cu remorcă promis de tată de ziua lui, la prăjiturile cu multă ciocolată pe care o să le facă mama. Aproape că ar uita de toate dacă nu ar mai vedea faţa plânsă şi vânătă a mamei.

Ştie că e bine să ai un tată şi o mamă. Toţi copiii au. Dar câteodată, când mai fuge mama de acasă cu el, înainte să îi găsească tata, e tare bine: mama e drăguţă şi veselă şi el râde cu poftă. Îşi aduce aminte că o dată s-a nimerit să fugă de ziua lui şi, pentru prima dată, a avut mulţi copii la petrecere. Nu era acasă la el, dar s-a distrat pe cinste.

Copilul de 11 ani îţi spune ce poveste vrei. Cenuşăreasa e preferata lui, că seamănă cu acasă la el. Dar când o auzi, îţi dai seama că realitatea lui este prea dureroasă ca să mai creadă în prinţi şi Cenuşărese, ca alţi copii.

Dacă vrei să îl ajuţi, spune tuturor că nu e poveste. Doar aşa îi poţi reda povestea adevărată şi şansele la o viaţă mai fericită, în care violenţa nu se confundă cu normalitatea. Cu cât ajunge la mai mulţi oameni, cu atât povestea cea tristă a Cenuşăresei se schimbă în bine.

Spune tuturor că nu e poveste! Doar aşa se poate schimba ceva în astfel de poveşti urâte. Pas cu pas. Nu a zis nimeni că suferinţa se îndepărtează uşor. Foloseşte toate mijloacele pe care le ai la dispoziţie pentru a trimite povestea la cât mai mulţi oameni.

Vot personal si nu parlamentar

colectionez diplome, cunostinte, impresii si voturi uneori. Clik aici daca vrei sa imi dai o mana de ajutor.

Atentie!!! sunt fotomodel (razi tare)

Omule

esti flegmatic si ai impresia ca toata inteligenta din lumea ti-a tras o palma de o resimti pana in maduva oaselor. te simti puternic si intangibil. esti bun. cel mai bun. ai o functie buna, o masina de fite, o prietena azi, alta maine, esti simpatic si destept. cel mai destept din lume, ma scuzi.

Helllo, trezeste-te! esti frustrat, mult prea frustrat! te roade invidia in fiecare fir de par, te simti amenintat si pozezi in omul de fier. dai replici taioase si te bati cu pumnii in piept! nu exista cineva ca tine! ma faci sa rad in hohote, isteric si sarcastic… da-ti seama ca te-ai afundat in propriile tale cuvinte, in propria ta cenusa, insa iti place sa te scuturi de fiecare data, sa te lustruiesti si sa sari la atac.

hmmmm…ma amuzi iarasi…esti mult prea slab si stii ca ai sa decazi iarasi.

mi-e mila de tine, sclav ar propriilor tale ganduri!

Apel umanitar!!!

Bogdan are nevoie de noi!!!

sunt o multime de oameni aflati in dificultate, unii doar de suprafata, altii afundati din ce in ce mai mult.

De ce Bogdan? pentru ca este singurul care a reusit sa ma impresioneze la maximum. nu prin cuvinte neaparat, ci mai ales prin ochii sai incredibili.

sunt convinsa ca este o durere de neatins de noi ceilalti muritori, care inca nu stim ce boli avem deja sau ne pandesc la colt de viata, insa nu simtitim ACUM, AICI cum ni se scurge incet, dar sigur,  nisipul din clepsidra.

Bogdan are nevoie de noi! ACUM!

Ganduri de toamna

e foarte amuzant atunci cand scriu un articol despre un capitol din viata mea sau doar despre prezent, si altcineva se regaseste acolo. stiu ca am avut intotdeauna o viata mai zbuciumata, poate chiar haotica as putea sa spun, insa uneori pare ca vrea sa se aseze. nu-i pun piedici, doar ma tin de ea. sper insa ca nu sunt prea grea si ma poate duce in spate sau chiar in brate.

am invatat multe in ultima vreme, am fost pusa in diferite situatii placute si neplacute, insa clar am invatat ceva. am invatat sa apreciez ce am chiar daca nu imi arde pieptul ca altadata, am invatat ca atunci cand gandesc cu adevarat, reusesc sa fac ceva valoros, obtin mult mai usor ceea ce imi doresc si chiar pot sa pastrez cu maturitate.

am invatat ca viata mea valoreaza foarte mult pentru ceilalti mai ales, insa si pentru mine, normal. nu as putea sa ma gandesc cum as invata sa traiesc fara toti cei pe care ii iubesc, sau chiar si fara unul singur dintre ei. ma socheaza povestile triste ale celorlalti, nu am cuvinte de consolare si nici putere de a ma pune in locul lor.

am invatat ca daca te-am avut ieri, te am azi, pot sa te am si maine.

am invatat ca poti sa iubesti de mai multe ori in viata, ca intotdeauna faci comparatia inevitabila si arunci o privire in urma, apoi te uiti la cel de langa tine si realizezi cat de fericita esti.

am invatat ca suntem panditi de pericole, dar suntem suficienti de inteligenti incat sa le jucam feste.

am invatat sa privesc printre norii plumburii si sa pretuiesc viata cu tot ceea ce presupune ea.

1 octombrie

se intuneca mult mai devreme decat stiam, frunzele se incapataneaza sa cada pe pamantul umed, vantul le leagana din ce in ce mai repede, iar soarele abia mai indrazneste sa iasa dintre norii plumburii. e toamna.

totul se schimba, oamanii par din ce in ce mai grabiti, copiii au inceput scoala, studentii facultate…

simti ca nu iti mai gasesti locul, peste tot e aglomerat, chiar si in viata ta, in mintea ta, in inima ta…

e incredibil cum cineva iti poate da aripi, atunci cand te chinuiai sa ti le aduni pe cele frante de pe jos, cum un zambet este ceea ce iti alina orice suparare, cum o vorba buna spuna sa timp te face sa te desprinzi de pamant si sa fii deasupra tuturor.

se spune ca fluturii traiesc doar o zi pe pamanat. vreau sa cred ca sunt nemuritori